Page 49 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

lipsuri şi să ajung sărac lipit pământului, nu numai de dragul vostru, dar şi ca să vă pot îndruma spre Dumnezeu.“ „Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi ...“ (2 Corinteni 8:9). Concepţia apostolului Pavel cu privire la slujire coincide întru totul cu cea a Domnului nostru. Lui nu i-a păsat cât de mare era preţul pe care urma să-l plătească, căci era dispus să şi-l asume cu bucurie. Pentru Pavel, era un lucru pe care-l făcea cu dragă inimă.
Perspectiva bisericii, ca instituţie, referitoare la ceea ce înseamnă un slujitor al Domnului nu se aseamănă câtuşi de puţin cu cea a Domnului Isus Hristos. În concepţia lui Isus, noi Îl slujim pe Dumnezeu atunci când ne slujim semenii. De fapt, Isus Hristos i-a „desocializat“ pe socialişti. El a afirmat că, în Împărăţia Sa, cel mai mare e cel care este slujitorul tuturor (vezi Matei 23:11). Adevăratul test pe care îl dă cel credincios nu este disponibilitatea sa de a propovădui Evanghelia, ci de a face lucruri precum acela de a spăla picioarele ucenicilor – adică, a fi gata să facă acele lucruri care potrivit gândirii omeneşti par lipsite de importanţă, dar au mare preţ în ochii lui Dumnezeu. Pavel a fost bucuros să îşi pună viaţa în slujba celorlalţi, fără a-i păsa de preţul pe care urma să-l plătească. Noi, însă, înainte de a ne implica în slujire, reflectăm asupra implicaţiilor personale şi financiare – „Oare este voia lui Dumnezeu ca eu să merg acolo? Cum rămâne cu salariul meu? Cum e clima acolo? Trebuie să ţin cont de toate aceste aspecte.“ Toate aceste întrebări denotă că suntem rezervaţi în ceea ce priveşte slujirea lui Dumnezeu. Însă apostolul Pavel n-a pus nicio condiţie şi nici n-a fost rezervat. El şi-a dedicat întreaga viaţă perspectivei adoptate de Domnul Isus Hristos cu privire la credincioşii nou-testamentali, a acelora care nu doar vestesc Evanghelia, ci devin, de dragul semenilor lor, pâini frânte şi vin turnat în mâinile lui Isus Hristos.
26 FEBRUARIE
Îndoieli cu privire la Isus
„Doamne“, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă ...“ (Ioan 4:11).
Ţi-ai spus vreodată în sinea ta: „Sunt impresionat de adevărurile minunate ale Cuvântului lui Dumnezeu, dar bănuiesc că Dumnezeu nu Se aşteaptă ca eu să mă ridic la nivelul acesta şi să aplic toate aceste lucruri în viaţa mea!“? Când vine vorba să Îl evaluăm pe Isus Hristos prin prisma calităţilor şi a abilităţilor Sale, atitudinea pe care o adoptăm ne trădează superioritatea religioasă. Considerăm că idealurile susţinute de El sunt nobile şi ne impresionează, dar de fapt credem că Isus este rupt cu totul de realitate – că ceea ce spune nu poate fi pus în practică. Cu toţii gândim astfel cu privire la El într-un domeniu sau altul al vieţii noastre. Aceste îndoieli legate de Isus încep să apară în momentul în care reflectăm asupra anumitor aspecte care ne distrag atenţia de la Dumnezeu.
Când discutăm cu alţii despre relaţia noastră cu Dumnezeu, ei ne pun întrebări de genul: „De unde o 49