Page 51 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

la Isus pentru ca El să ne fie Mângâietor, dar nu ne apropiem de El ca de Dumnezeul nostru Cel Atotputernic.
Motivul pentru care unii dintre noi suntem nişte creştini mediocri este că nu am fost capabili să recunoaştem faptul că Hristos este Atotputernic. Avem calităţi şi experienţe creştine, însă nu ne- am predat întreaga fiinţă lui Isus Hristos. Când trecem prin situaţii dificile, Îi limităm lucrarea afirmând: „Desigur, Isus nu poate să aducă nicio rezolvare problemei mele.“ Ne zbatem să ajungem pe fundul propriei noastre fântâni ca să ne procurăm apă. Fereşte-te să stai cu mâinile încrucişate şi să spui: „Nu există nicio soluţie.“ Vei avea certitudinea că există o soluţie dacă vei privi la Isus. Fântâna imperfecţiunilor tale este foarte adâncă, dar fă un efort şi nu te mai uita la propria ta persoană, ci la Isus.
28 FEBRUARIE
„Acum credeţi?“
„ ... de aceea credem ...“ „Acum credeţi?“ le-a răspuns Isus. (Ioan 16:30–31).
„Acum ... credem ...“ Dar Isus ne întreabă: „ ... credeţi? ... Iată că vine ceasul ... când ... Mă veţi lăsa singur“ (16:31–32). Mulţi lucrători creştini L-au lăsat singur pe Isus Hristos, însă încearcă să-L slujească dintr-un sentiment al datoriei sau fiindcă, potrivit modului lor de a judeca lucrurile, consideră că aşa trebuie să facă. De fapt, asta se întâmplă deoarece în viaţa lor nu e prezentă puterea învierii Domnului Isus. Sufletul nostru nu mai are părtăşie strânsă cu Dumnezeu fiindcă ne bizuim pe propria noastră înţelepciune (vezi Proverbe 3:5–6). Acesta nu e un păcat voit şi nu există vreo pedeapsă pentru el. Însă, în momentul în care o persoană este conştientă de faptul că şi-a presărat singură obstacole în calea cunoaşterii lui Isus Hristos, ceea ce i-a adus multe incertitudini, suferinţe şi greutăţi, ea va trebui să se întoarcă la El cu ruşine şi căinţă.
Trebuie să ne bizuim pe puterea învierii Domnului Isus la un nivel mult mai profund decât până acum. Ar trebui să ne formăm obiceiul de a-I cere în permanenţă sfatul cu privire la absolut orice, în loc să luăm singuri decizii, pe care apoi dorim să le binecuvânteze. Dar Isus nu le poate binecuvânta fiindcă acele decizii sunt rupte de realitate. Dacă facem un anumit lucru doar din simţul datoriei, de fapt ne sforţăm să atingem un standard care se află în rivalitate cu Isus Hristos. Devenim mândri şi aroganţi, crezând că ştim ce trebuie să facem în absolut orice împrejurare. Aşezăm simţul datoriei pe tronul vieţii noastre în locul puterii învierii Domnului Isus. Nu ni se spune să „umblăm în lumina“ propriei noastre conştiinţe sau în lumina simţului datoriei, ci să „umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină“ (1 Ioan 1:7). Atunci când facem ceva din
simţul datoriei, ne e uşor să ne motivăm acţiunile faţă de ceilalţi. Însă, când facem ceva din dorinţa 51