Page 5 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

cămin pentru trupele aflate la mare distanţă de familiile lor.
Într-o scrisoare adresată mamei lui Biddy, Oswald şi-a lăudat cu mărinimie soţia: „În ceea
ce o priveşte pe Biddy, o iubesc şi sunt soţul ei, dar nu cred că exagerez atunci când spun că până acum a fost ca un mesager sfânt pentru noi – Dumnezeu Şi-a manifestat prezenţa prin aspectele obişnuite ale unei vieţi de rând. Scrisorile pe care Biddy le-a primit de la mame, soţii, surori, taţi şi fraţi sunt o mărturie de netăgăduit a slujirii uluitoare a acestei soţii, mame şi femei.“
În timpul expediţiilor din deşert, Oswald a supravegheat amenajarea de alei cu piatră de pavaj şi straturi de flori. Unii critici au socotit această acţiune a sa ca fiind nimic altceva decât o pierdere de timp, dar Chambers considera că, dacă nu sunt aduse anumite îmbunătăţiri mediului înconjurător şi, din când în când, câteva retuşuri barăcilor în care stăteau soldaţii, acestea vor avea un aspect neîngrijit şi nu vor fi plăcute înaintea lui Dumnezeu. „Un neajuns ce caracterizează o mare parte a muncii zilelor noastre“, spunea el, „este că oamenii nu mai urmează sfatul lui Solomon: «Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!» Avem tendinţa să aducem următorul argument: Ceea ce fac nu va exista decât pentru un timp foarte scurt, aşa că de ce să-mi mai bat capul? Chiar şi dacă e vorba de doar cinci minute, fă lucrul respectiv cât mai bine.“
La sfârşitul lui octombrie 1917, Oswald a fost operat de urgenţă de apendicită şi părea să-şi revină. Însă, două săptămâni mai târziu, în timp ce era încă internat la spitalul Crucii Roşii din Gizeh, boala a recidivat, iar Oswald s-a stins în zorii zilei de 15 noiembrie. Toţi cei care l-au cunoscut şi l-au iubit au fost şocaţi de vestea morţii sale.
Extrem de îndurerată şi acceptând cu greu situaţia, Biddy a început să se ocupe de pregătirile de înmormântare pe care de-acum le făcea în calitate de tânără văduvă, rămasă singură cu o fetiţă de patru ani. Telegrama trimisă de ea familiei şi prietenilor din Marea Britanie anunţa simplu: „Oswald în Prezenţa Sa.“ A doua zi după-masa, Chambers a fost înmormântat cu onoruri militare la cimitirul militar britanic din vechiul Cairo.
În următorii doi ani, Biddy şi Kathleen au continuat să-şi desfăşoare activitatea alături de trupele din Zeitoun. În providenţa lui Dumnezeu, despre care Oswald spunea adesea că este „la întâmplare“, trimiterea uneia dintre predicile lui Oswald ca dar de Crăciun trupelor din Egipt a dus la tipărirea lunară şi expedierea a 10 000 de exemplare de către YMCA. Treptat, Biddy a înţeles că, de fapt, chemarea ei în viaţa aceasta este să transmită cuvintele soţului ei întregii lumi. Procedând astfel, ea a dus mai departe visul pe care îl împărtăşise cu Oswald: acela de a conlucra pentru ajutorarea semenilor.
După ce s-a întors în Anglia în 1919, Biddy a continuat să-şi transcrie notiţele stenografice şi să le pregătească pentru tipar. Biddy a muncit pentru a se întreţine pe ea şi pe Kathleen, iar banii obţinuţi din vânzări i-a folosit pentru finanţarea următoarei cărţi.
În timp ce lucra administrator la un internat pentru studenţi din Oxford, Biddy a compilat o 5