Page 61 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

acesta, însă este nevoie de o inimă zdrobită de conștientizarea păcatului, botezată de Duhul Sfânt și făcută să se supună scopului lui Dumnezeu pentru a face din viaţa unui om un exemplu viu al mesajului lui Dumnezeu.
Există o diferenţă între a aduce o mărturie și a predica. Un predicator este cineva care a primit chemarea lui Dumnezeu și e hotărât să își folosească întreaga energie pentru a proclama adevărul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne duce dincolo de propriile noastre aspiraţii și idei cu privire la viaţa noastră, modelându-ne potrivit scopului Său, așa cum a lucrat și în viaţa ucenicilor după Rusalii. Scopul Rusaliilor nu a fost să îi înveţe ceva pe ucenici, ci să facă din ei întruparea mesajului pe care îl predicau, astfel încât ei să devină literalmente mesajul lui Dumnezeu făcut trup. „... Îmi veţi fi martori...” (Faptele apostolilor 1:8).
Îngăduie-I lui Dumnezeu să aibă libertate absolută în viaţa ta atunci când vorbești. Înainte ca mesajul lui Dumnezeu să îi poată elibera pe alţii, eliberarea Sa trebuie să fie mai întâi reală în tine. Adună-ţi materialul cu grijă, iar apoi lasă-L pe Dumnezeu să îţi „aprindă cuvintele” pentru slava Sa.
11 MARTIE
Ascultare de „viziunea cerească”
„N-am fost neascultător faţă de viziunea cerească. ” (Faptele apostolilor 26:19, NTR).
Dacă pierdem „viziunea cerească” pe care ne-a dat-o Dumnezeu, noi suntem singurii răspunzători pentru acest lucru – nu Dumnezeu. Pierdem viziunea din pricina faptului că nu experimentăm creșterea spirituală. Dacă nu aplicăm convingerile noastre despre Dumnezeu la problemele vieţii de zi cu zi, viziunea pe care ne-a dat-o Dumnezeu nu va fi niciodată dusă la îndeplinire. Singura modalitate de a fi ascultători de „viziunea cerească” este să dăm tot ce avem mai de preţ pentru Cel Preaînalt – tot ce avem mai bun spre slava Sa. Acest lucru poate fi realizat numai atunci când luăm o hotărâre de a păstra mereu în minte viziunea lui Dumnezeu. Însă testul suprem este ascultarea de viziunea Sa în detaliile vieţii noastre de zi cu zi – șaizeci de secunde din fiecare minut și șaizeci de minute din fiecare oră, nu numai în momentele de rugăciune personală sau la întâlnirile publice.
„Dacă zăbovește, așteapt-o” (Habacuc 2:3). Noi nu putem aduce viziunea la îndeplinire prin
propriile eforturi, ci trebuie să trăim sub inspiraţia ei până când ea se va împlini singură. Încercăm
61