Page 70 - Ce am mai bun pentru Cel PreaInalt

se îndeplinească dorinţa. Ori de câte ori ne oprim din rugăciune înainte de a ni se împlini adevărata dorinţă și spunem: „Păi, nu știu, poate că nu aceasta este voia lui Dumnezeu”, înseamnă că mai avem încă un nivel de parcurs. Asta arată că nu avem acea intimitate în relaţia noastră cu Dumnezeu pe care o avea Isus și pe care ar dori El să o avem și noi – „pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una...” (Ioan 17:22). Gândește-te la ultimul lucru pentru care te-ai rugat – ai fost devotat dorinţei tale sau lui Dumnezeu? A fost năzuinţa ta aceea de a primi vreun dar al Duhului pentru tine însuţi sau de a intra în legătură cu Dumnezeu? „Căci Tatăl vostru știe de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi” (Matei 6:8). Motivul cererii tale este acela de a-L putea cunoaște mai bine pe Dumnezeu. „Domnul să-ţi fie desfătarea, și El îţi va da tot ce-ţi dorește inima” (Psalmul 37:4). Noi trebuie să stăruim în rugăciune pentru a ajunge la o cunoaștere desăvârșită a lui Dumnezeu Însuși.
21 MARTIE
Identificat sau doar interesat?
„Am fost răstignit împreună cu Hristos...” (Galateni 2:20).
Nevoia spirituală imperioasă a fiecăruia dintre noi este nevoia de a semna certificatul de deces al naturii noastre păcătoase. Eu trebuie să îmi iau opiniile emoţionale și convingerile intelectuale și să fiu dispus să le transform într-un verdict moral împotriva naturii păcatului; adică împotriva oricărei pretenţii de a deţine vreun drept asupra mea. Pavel spunea: „Am fost răstignit împreună cu Hristos...” Nu spunea: „Am luat o hotărâre de a-L imita pe Isus Hristos” sau: „Îmi voi da toată silinţa să-L urmez”, ci: „M-am identificat cu El în moartea Lui.” Odată ce ajung la această decizie morală și acţionez în baza ei, tot ceea ce a realizat Hristos pentru mine pe Cruce este realizat în mine. Dedicarea mea absolută faţă de Dumnezeu Îi dă Duhului Sfânt ocazia de a-mi dărui sfinţenia lui Isus Hristos.
„...nu mai trăiesc eu...” Individualitatea mea rămâne, însă principala motivaţie a trăirii mele și natura care îmi conduce viaţa s-au schimbat radical. Am același trup omenesc, însă vechiul drept satanic asupra mea a fost nimicit.
„...și viaţa pe care o trăiesc acum în trup”, nu viaţa pe care tânjesc să o trăiesc sau chiar mă
rog să o trăiesc, ci viaţa pe care o trăiesc acum în trupul meu muritor – viaţa pe care o pot vedea
cei din jur – „o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu...” Credinţa aceasta nu era credinţa proprie
70