Page 3 - MOARA cu NOROC

p o s t f ață 295

Moara cu noroc, este un personaj complex. Prin înfăţișarea lui,
autorul ne arată ce proporţii de infern pot lua uneori patimile, ce
furtuni abisale se ascund în sufletul omenesc.
Caracterul lui Lică Sămădăul este mai limpede. De la prima
lui apariţie ne lasă o impresie de neuitat prin înfăţișarea‑i
dominatoare. El este rezultatul unei „selecţii naturale“ a mediului
de porcari și bandiţi care trăiesc la periferia legilor, făcându‑și
propriile lor legi. E înzestrat cu o virilitate impresionantă, care o
face pe Ana să‑l privească „ca un copil uimit… oarecum pierdută
și speriată de bărbăţia înfăţișării lui“. Este un om aspru, autoritar,
neîndurător, sigur de sine, tăcut, dar mai ales cinic prin modul
cum privește batjocoritor zbaterile lui Ghiţă. Nu are nici urmă de
conștiinţă morală. Este un geniu al răului. E conștient de patima
crimei de care e posedat. Și totuși, în străfundul său mijește o
mustrare pentru crimele săvârșite; ea iese la suprafaţă în scena
când pătrunde pe cal în biserică. Felul în care își dă sfârșitul,
zdrobindu‑și capul de un stejar, este la înălţimea caracterului său.
Ana este urmărită de autor tot timpul cu duioșie și delicateţe.
Ea se alătură galeriei de eroine ce au chipuri de neuitat, în a căror
zugrăvire Slavici s‑a dovedit un maestru: Pădureanca, Persida.
Măritată de tânără, deși are doi copii, ne apare la începutul
nuvelei ca o copilă răsfăţată, iubitoare de joc. Întâmplările de la
cârciumă o maturizează însă repede. Simte instinctiv pericolul
pe care‑l reprezintă Lică Sămădăul, stă de veghe, se apără. Dar
forţele pe care vrea să le înfrunte sunt peste puterile ei. Ghiţă nu
i se destăinuie, deși face apel la el în clipa supremă. Dimpotrivă,
o aruncă în valurile primejdiei, părăsind cârciuma în zi de Paști,
știind că Lică Sămădăul se afla aici. Își sacrifică soţia, pentru ca
între timp să vină cu oamenii legii. Ana nu este atât o victimă a
propriului ei păcat, cât o victimă a împrejurărilor.
Pe întreg parcursul nuvelei plutește difuz un sentiment tragic.
El atinge maximumul de concentrare în scena uciderii Anei.
Tragismul copleșește finalul nuvelei: principalele personaje
sfârșesc prin moarte, ca în tragedia antică greacă.
În ciuda unor episoade care au complicaţii de roman poliţist,
Moara cu noroc este o nuvelă solid construită, având o gradaţie