Page 3 - Poveste lui Harap Alb de Ion Creangă temă și viziune flip
P. 3
Reper 1 Basmul cult Povestea lui Harap-Alb, publicat în august 1877, în
Prezentare a două elemente prin care
opera poate fi încadrată într-o epocă, revista Convorbiri literare, apoi reprodus în ziarul Timpul, este
într-un curent literar, într-o tipologie capodopera lui Creangă și unul dintre textele valoroase ale literaturii
noastre.
Dimensiunea textului și tratarea fantasticului în manieră moderată,
*(exagerarea caricaturală a portretului) efect al ideologiei Junimii, a determinat critica să vorbească despre
Povestea lui Harap-Alb ca basm nuvelistic, scriitorul fiind mai
aproape de procedeele nuvelei atunci când creează eroii, decât de
tipologiile schematice ale basmului.
Pornind de la modelul basmului, scriitorul cult își dezvăluie
originalitatea la fiecare pas în detaliile din construcția personajelor,
prin umanizarea fantasticului. Eroul nu e linear, ci evolutiv și acțiunile
lui, cum ar fi hotărârea de a pleca spre Împăratul Verde, sunt
motivate din interior(nevoia de a repara rușinea tatălui), nu doar din
exterior (cartea primită de la unchiul său).
De asemenea, eroul are și defecte, nu doar calitățile specifice eroilor
de basm, este hipersensibil, se rușinează și plânge fără a avea vreo
vină, când Craiul îi mustră pe frații lui mai mari.
Mai mult,el evoluează bună parte din acțiune în registrul antieroic,
văitându-se dinaintea probelor la care îl supune Spânul și dorindu-și
chiar moartea într-un rând- numai să scape de chinuri. Recunoaștem
în comportamentul lui, dealtfel, pe flăcăul de la țară, scriitorul
individualizându-și eroul prin acțiune, gesturi și limbaj,așa cum pe
cei cinci uriași îi particularizează prin exagerarea caricaturală*
