Page 141 - FOTBAL PAGINI ISTORIE 1909-2002

FOTBAL ISTORIE

echipa militară, titlul națio nal în 1956 și Cupa
SATMARI, LUDOVIC (I) (1944), n. la Salonta, jud. României în 1955, trofeu pe
Bihor. Prima sa legitimare o are la „Recolta” care l-a mai adus în vitrina clubului și în 1965, 1966
Salonta, în 1958. În 1961 se transferă la „Crișana” și 1967. Performanțe remarcabile a mai obținut și
Oradea, în 1963-1964 joacă la „Flamura Roșie” cu „Corvinul” Hunedoara, pe care a promovat-o de
Oradea, după care urmează un retur de cam pionat două ori în prima divizie (în 1960 și 1976). Din 1984
în primăvara lui 1975 la ASA Târgu Mureș. până în 1990, a activat în cadrul clubului „Gloria”
Perioada de vârf a activității sale de performanță, Bistrița ca antrenor și consilier, aportul său
între 1965-1974, este legată de echipa „Steaua”, în constând în formarea generațiilor de schimb. Din
care se înscriu câteva mari 1990, a devenit secretar al LPF, fiind unul dintre
per formanțe, la realizarea membrii săi fondatori, iar din
cărora și-a adus un impor tant 1992 coordonează un sector în
aport: câștigarea a cinci ediții cadrul LPF. Face parte din
ale Cupei României, în 1965- Consiliul de Administrație al FC
1966, 1966-1967, 1968-1969, „Steaua”. Antrenor emerit și
1969-1970 și 1970-1971 și a membru de onoare al FRF.
CN din 1967-1968. Acestora li
se mai adaugă: 44 de SELYMES, TIBOR (1970), n. în
selecționări în reprezentativa com. Bălan, jud. Harghita. De la
țării; participarea la turneul final al CM din Mexic, în 14 ani joacă la echipa „Metalul”
1970 și în sferturile de finală ale CE, în 1972. Postul din Târgu Secuiesc, dovedind reale calități fizice și
în care s-a consacrat, după ce inițial s-a remarcat tehnice, care i-au deschis calea spre lotul național
ca atacant și mijlocaș, a fost acela de fundaș lateral de juniori UEFA ’88, unde s-a afirmat ca o veritabilă
dreapta, asupra căruia a deținut un adevărat speranță. În 1988, se transferă la FC Brașov,
monopol la echi pa națională în perioada 1969- trecând pragul primei divizii în 1990 devine
1973, datorită calită ților sale tehnice și a unui component al formației „Dinamo” București cu
deosebit simț de orientare în teren. În 1974-1975 a care, în sezonul 1991-1992, câștigă CN. Devenind
jucat la FC Bihor, iar în 1976-1978 la „Progresul” din atacant un exce -
București. Are la activ un număr de 306 prezențe în l ent fundaș de margine, a reușit să îmbrace, într-un
divizia A. Retrăgându-se din activitatea de jucător, timp relativ scurt, tricoul primei reprezentative de
a revenit la clubul „Steaua” ca antrenor la Centrul 46 de ori, până în vara anului 1998. A făcut parte
de copii și juniori, în ultimul timp în calitate de din „naționala” țării participantă la Turneul final al
coordonator al acestui nucleu de performanță. În CM din SUA, în 1994 și la Turneul final al CE din
perioada 1991-1997, în diferite formule de Anglia, în 1996. Din anul 1993, a devenit jucător
conducere tehnică, s-a aflat la cârma unor profe sionist activând în cadrul clubului belgian
selecționate naționale de juniori UEFA. Maestru „Cercle” Bruges și apoi la „Anderlecht” Bruxeles
emerit al sportului. (1996-1999) și Standard Liège, din 1999. Maestru
emerit al sportului.
SAVU, ILIE (1920), n. la Cornățelul, jud. Dâmbovița.
A jucat fotbal, succesiv, la „Praho va” Ploiești (între SFERA, LAZ|R (1909-1992), n. la Sânmihai
1934-1936), „Venus” București (între 1937-1942), (Iugoslavia). Economist. A jucat, pe rând, la
„Corvinul” Hune doara (între 1943-1947) și „CCA” „Politehnica” Timișoara, între 1923-1929,
(între 1947-1950). Ca jucător, a apărat poarta
echipei naționale de juni ori în 1940. Ca antrenor, „România” Cluj, între 1929-1931, „Universitatea”
Cluj, între 1931-1934 și „Venus” București, între
este considerat unul dintre făuritorii echipei de aur
a clubului „CCA”, care a dominat fotbalul nostru în 1934-1941. S-a retras de pe gazon în plină glorie
deceniul al șaselea. A și câștigat, de altfel, cu sportivă, în iunie 1941, din motive personale
(decesul fiicei sale), după meciul România –