Page 114 - Et in Arcadia Ego -Mima
P. 114
galbenul din tricolor ajunsese verzui şi aşa apărea,
vezi Doamne, steagul unguresc. Max Bănuş a
suferit mult după această întâmplare, lucru pe care
îl povesteşte în cartea intitulată ˝Cei care m-au ucis˝
apărută în ed. Tinerama, Bucureşti, 1991. Din
această carte mi-am îngăduit să citez pentru
informarea celor care n-au ştiut, ori n-au citit cartea
un citat mai amplu pentru cunoaşterea individului
în cauză. Scria Max Bănuş :
˝Teodor Roibu, un tânăr muncitor de 20 de
ani, fusese trimis la redacţie de organizaţia
orăşenească de partid. Avea 4 clase primare.˝ (Când
şi-a completat studiile şi unde nu ştiu şi nici Max
Bănuş nu spune. Nota mea). S-a născut la 9 august
1933 la Bucureşti. Termină ANEFS la cursul fără
frecvenţă în 1968 cu specializarea handbal (?!). A
fost responsabilul laboratorului de mijloace
audiovizuale predând la ANEFS mult timp această
disciplină, apoi Istoria Educaţiei Fizice şi Sportului
şi în ultima vreme un curs de management. Să dăm
cuvântul în continuare lui Max Bănuş : ˝nu citise
nimic în viaţă lui. Bineînţeles şi cu gramatica era
foarte certat. Un tânăr calm, liniştit, simpatic. Părea
dornic să înveţe ceva. M-a rugat să-l ajut să înveţe
tehnica laboratorului fotografic ceeace am făcut.
După patru luni lucra ca laborant. De câte ori mă
vedea, îmi mulţumea că l-am ajutat. Când erau de
faţă străini, mă lăuda.˝ (Şi-a păstrat obiceiul până
astăzi. Un linguşitor. Nota mea). Şi Max Bănuş
112