Page 115 - Et in Arcadia Ego -Mima
P. 115
continuă. ˝Mă simţeam de-a dreptul stânjenit.
Repeta mereu că nu va uita niciodată ceeace am
făcut pentru el. Şi Teodor Roibu n-a uitat !˝. Apoi
în finalul capitolului : ˝Am fost condamnat la cinci
ani închisoare˝ ! (Op. cit. pag. 63, 64, 65). Evident
cu Teodor Roibu printre martorii acuzării. Şi acum
să nu uit : Max Bănuş ajungând comentator la
postul de radio Vocea Americii a amintit într-o
emisiune pe care am ascultat-o şi eu ca de altfel şi
alţii, acest ultim episod în care amintea pe Teodor
Roibu printre cei care au depus mărturie
mincinoasă la procesul lui.
Personal am făcut greşeala – aşa cum am mai
spus – ca la sfârşitul lunii decembrie 1989, în
calitate de preşedinte al FSN din ANEFS să-l scap
pe el şi încă câteva cadre didactice din mâinile
studenţilor care-i cereau capul acuzându-l că era
informator al securităţii. Tot ce a ajuns apoi mi se
datorează şi mie şi acum regret nespus acest lucru.
Greşeală gravă să te porţi omeneşte cu unul ca el
care a uitat tot, în ciuda unor promisiuni de
recunoştinţă veşnică, de care eu oricum nu aveam
nevoie.
Nu este exclus să fi fost reactivat după 1989.
Mergând în continuare pe linia părăsirii corăbiei
care stă să se scufunde abandonează calitatea de
membru al partidului comunist trecând cu arme şi
bagaje la PDSR (în prezent PSD) având
convingerea îndreptăţită de altfel că va reveni. Face
113