Page 153 - Et in Arcadia Ego -Mima

practicii dopajului a dus la organizarea primelor
congrese în vederea definirii lui şi combaterea lui.

Două congrese au atras atenţia: unul organizat la

Uriage les Bains 1963 şi celălalt la Strasbourg
1965.

Dopingul apare în regulamentele competiţiilor, în

special în atletism. Au apărut şi lucrări cu caracter
educativ, cu scopul de a convinge sportivii să nu se

mai dopeze. Au apărut şi liste ale medicamentelor

interzise, liste care se completează permanent
ajunse astăzi la un număr impresionant. Facem

precizarea că unele substanţe au apărut în practica

dopajului dar au fost interzise mult mai târziu. Aşa
s-a întâmplat cu anabolizantele permise prin anii

’60, dar interzise după aceea. Mulţi atleţi au depus

mărturie cu privire la absorbţia de anabolizante,
protestând şi atrăgând atenţia pentru nocivitatea lor

(Jay Silvester recordman şi campion olimpic la

disc, Perry O’Obrien campion olimpic şi multiplu
recordman mondial la greutate).

Martoră la această situaţie este, aşa cum spuneam,

imensa listă a substanţelor interzise, care s-a
˝îmbogăţit˝ permanent cu noi şi noi medicamente.

Din nefericire şi în România sportivă

dopingul are o vârstă ridicată şi cei puşi să-l
combată sunt departe de a eradica acest flagel.

Dopajul a existat şi înainte de 1990 şi după. Nimeni

nu cunoaşte lista întreagă a celor dopaţi şi cât de
mare este ea. Până în 1990 a domnit ipocrizia. Am

151