Page 154 - Et in Arcadia Ego -Mima

scris în cap. 8 despre acel preşedinte al UCFS care
confunda, voit sau nu, vitaminele cu substanţele

dopante. În orice caz în acele vremuri conducătorii

sportului (unii dintre ei) vedeau cu ochi buni
prestaţiile sportivilor care se dopau. Când aceştia

erau prinşi strigau tare pentru imagine, şi totul

trecea, ca să se reia mai târziu.
După 1990, apariţia marilor competiţii atletice cu

premii consistente a dus la numeroase victime de

seamă în rândurile atleţilor români şi nu numai. O
listă a lor este inutilă, şi aşa cum am mai spus nu

cred că o ştie cineva în întregime. Aceste liste nu se

cunosc pentru că până în 1990 nu s-a permis
publicarea lor, dar nici după 1990 lucrurile nu stau

prea bine.

N-am avut ca antrenor da a face cu dopajul.
Nu am cunoştinţă ca vreunul dintre atleţii pe care i-

am antrenat să se fi dopat. Am fost întotdeauna

împotriva dopajului şi în general împotriva oricăror
mijloace care ar fi contravenit regulamentelor. Mai

mult, am militat pentru respectarea lor încercând

să-i conving pe sportivi mei cât de nociv este
dopajul atât din punct de vedere moral cât şi al

sănătăţii lor.

Viaţa de antrenor mi-a adus satisfacţii dintre
cele mai diferite. Unele pe plan sufletesc provocate

de realizarea unor gânduri legate de pregătirea celor

pe care-i antrenam, şi de împlinirea lor pe plan
uman şi profesional. Aşa cum am mai spus cu mulţi

152