Page 25 - Et in Arcadia Ego -Mima

colo) şi studentele, o studentele, toate sunt
superbe˝. Ehei, nu credeţi că erau nişte argumente

extrem de valabile pentru orice elev ? Ce este

interesant este faptul că ajuns în anul III încă mă
întrebam care va fi finalitatea studiilor pe care le

făceam la ANEFS. Am aflat atunci că voi fi

profesor de educaţie fizică, lucru care nu m-a
încântat de loc. De la visul de a deveni aviator,

stopat brutal de desfiinţarea şcolilor de ofiţeri, să

ajung profesor într-o şcoală ! Am aflat după aceea
că mai exista şi meseria de antrenor. Târziu mi-am

dat seama că diferenţele sunt evidente între meseria

de profesor şi cea de antrenor, în favoarea celei din
urmă. Am îndrăgit meseria de antrenor, am avut

rezultate cu care m-am mândrit deşi am fost, cred

eu, şi un bun profesor.
Împărţit apoi între practicarea diferitelor

sporturi (baschet, înot, atletism) şi sportul de

performanţă, am ales pregătirea multilaterală în
profesie. N-am regretat acest lucru. Şi acum sunt

convins că sportul de performanţă, cel puţin aşa

cum este el înţeles şi cum se practică astăzi este
unul din marile eşecuri ale fenomenului sportiv,

mai ales practicat din cu totul alte motive decât cele

mărturisite la începuturile lui şi declarate de
˝părinţii˝ săi.

Anul 1949 şi următorii au fost pentru mine

prilejul minunat de a cunoaşte o faţetă extraordinară
a activităţii diverse din ANEFS şi dintre ele

23