Page 53 - 1-60
P. 53
Trăiri -53-
Cu ochii obosiți, m-am aruncat în pat,
gândind cea fost frumos și am pierdut;
și-am adormit. Apoi într-un târziu,
eu am visat ce sunt… ce trebuia să fiu…
Și dintr-odată, cu-n tremur, visu-a dispărut.
Când m-am trezit am început să plâng,
iar lacrimile-mi grele picurând
făceau din versul meu - în inimă un scut.
***
“Păsărilor care s-au născut
în colivie, le e frică mai ales de cer!”
Tagore
