Page 21 - VALAHIA NR

restitutio pag. 21

Romani, cu numele Barbarii nu au rămas oricâte horde barbare ar fi
Trimamius, cum spune statornici în țara noastră, ci trecut, oricâte pustiiri ar fi
Boliac, părăsit în anul 270 s’au scurs înainte, suferit, ori decâte ori s’ar fi
d.Hr., prin retragerea rămânând o foarte mică rezidit, în parte sau întreg,
Romanilor din Dacia parte, ce s’a amestecat cu pe acelaș loc, sau câteva
Traiana, la miazăzi, peste poporul stabil, care a sute de metri mai la răsărit
Dunăre și lăsat pradă continuat tot timpul, fără ori mai la apus, viața lui a
barbarilor năvălitori, cari întrerupere, de a-și munci depănat un mai mare număr
pustiesc țara, despre ogoarele, din rodul cărora de ani de cât își poate
Giurgiu nu se mai știe se hrăneau și năvălitorii. cineva închipui și ea nu a
nimic o mie de ani, după Populațiunea satelor din fost niciodată întreruptă
care trecere de vreme județul Vlașca, pentru a nu timp atât de îndelungat,
înviază iarăși, odată cu Țara mai vorbi de alte județe, a cum s’a putut crede.
Românească. îndurat grele suferințe în
Să nu se uite nici timpul marelui răsboiu Confuziune de înlăturat
versiunea că Genovezii au (1916 – 1918). Hoarde, tot
clădit, între timp, o cetate la atât de barbare, din Orient De la început, însă,
Giurgiu, la începutul veacu- și Peninsula Balcanică, ce găsesc necesar să atrag
lui al X-lea. nu se putea numi armate, au atențiunea asupra
Care poate fi adevărul săvârșit atrocități confuziunii ce s’a făcut și
istoric? nenumărate și se mai face încă, între oraș
nemaipomenite, cele mai și castelul sau cetățuia ce se
Temeiul părerii noastre multe știute numai de cei găsea în insula din fața
cari le-au suferit. Toate au orașului, cetățuie ale cărei
S’a susținut de cei fost date uitării, cu toată urme de ruini s’au văzut
cari au voit să tăgăduiască groaza și scarab ce au până după mijlocul
obârșia poporului Român, provocat. și totuși secolului trecut. Nicolae
că strămoșii noștri au plecat populațiunea noastră nu și- Bălcescu, când vorbește de
peste Dunăre și numai un a părăsit țarinele și „cetatea” Giurgiu, zidită de
neînsemnat număr de gospodăriile. S’a mai Romani, dărâmată în
păstori au rămas și s’au ascuns, până a trecut furia, vremea năvălirilor barbare
retras cu vitele în munți, până s’au mai potolit și rezidită în anul 1000
unde au stat aproape zece cotropitorii, dar chiar după Hristos, de Genovezi,
veacuri, după care s’au aceștia au readus la se referă la castelul din
scoborât iarăși în câmpie, căminurile lor pe cei mai mijlocul insulii, nu la orașul
înființând sate și orașe și fricoși, fiindcă aveau care, în timpurile mai
începând a lucre pământul nevoie de ei, ca să le apropiate, era de asemenea
înțelenit. muncească și să-i cunoscut sub numele de
Dacă s’ar fi petrecut hrănească, câtă vreme au Cetatea Giurgiului.
astfel lucrurile, ar fi fost tot stat în țară. Este neîndoielnic că
una cu desființarea Tot astfel trebuie să pe malul stâng al Dunării a
poporului Daco-Roman, se fi petrecut și cu Giurgiul, existat, din timpuri
dar astăzi nu mai încearcă oraș așezat la un punct de îndepărtate, o alcătuire
nimeni să susțină această comunicație, atât de impor- sătească, care trăește și
greșită părere. tant, pe malul unui fluviu astăzi sub numele de
Un popor poate cum e Dunărea, bătrânul Giurgiu; a existat și un
suferi o prefacere, un Istru, socotit în vechime ca castel sau o cetățuie, în
amestec cu alte popoare, cel mai mare din lume. dreptul Giurgiului, ridicată
modificarea graiului, Fie că i s’a zis Trimamius, într’o mică insulă.
schimbarea portului, poate în timpul Romanilor, fie că
chiar să-și schimbe numele, Genovezii în trecerea lor,
dar niciodată nu piere. l’au botezat Santo Giorgio, (va urma)