Page 15 - Cronica-Timpului-mai-2020_Neat
P. 15

IN MEMORIAM
            Cronica Timpului l Anul VI lNr. 64 l mai 2020




                                                                         DOCTOR DE INIMI







                                                                                  GHEORGHE VăDuVA                    La cumpăna lumii, un cardo-chirurg,
                                                                                      Bucureşti, 24 mai 2016         înclină balanţa spre viaţă din moarte,
                                                                                                                     aduce aproape ce-a fost azi departe
                                                                        În inimă bate un cântec de dor,              şi umple cu viaţă un om din amurg.
                                                                        pe înţelesul limbii-n care plânge
                                                                        prin stropul de rouă în care se frânge       Un doctor de inimi-i o rază de leac,
                                                                        o aripă ruptă de-o pasăre-n zbor.            ce-alină durerea ce-n umbre se zbate,
                                                                                                                     el ţine în palme un turn din cetate
                                                                        …E iarnă; afară-i zăpadă şi ger,             şi-o inimă-a lumii din miezul de veac.
                                                                        şi-n casă-i lumină, frumos şi căldură,
                                                                        dar inima-i bate-într-un prag de zgură,      C-o inimă-n palmă, c-o viaţă-ntr-un ac,
                                                                        şi-n pieptul durerii, secundele-i pier;      un doctor de inimi e-un foc pentru viaţă,
                                                                                                                     el scoate căldură din sloiul de gheaţă,
                                                                        ajunge cu ele pe fugă-n spital,              şi vindecă clipa când erele zac…
                                                                        speranţele vieţii-i sunt flori numărate,
                                                                        se pierd în ecouri secunde uitate            …E iarăşi speranţă şi rouă pe flori,
                                                                        şi drumul, în noapte, se umple de val…       în pieptul luminii, o inimă bate,
                                                                                                                     căci inima-i locul iubirilor toate
                                                                        …Pe masă-i lumină şi cad din pustiu          şi viaţă-n lumină, ca soarele-n zori,
                                                                        secunde de moarte pe-o clipă de viaţă,
                                                                        pe clipa uimirii e-n ochi dimineaţă,         Un doctor de inimi e-o inimă mare,
                                                                        iar soarele vieţii-i acum bisturiu…          ce-aduce în oameni ideea de Soare.


                                                                        O inimă ştie că leacul de-acum                       La mulţi ani doctorului de inimi
                                                                        se află-n clipirea din degete sfinte,                             VIRGIL CÂNDEA,
                                                                        la fel ca ideea cuprinsă-n cuvinte,                cea mai mare şi cea mai frumoasă
                                                                        ca liniştea casei pe stâlpii de fum.                     inimă din piepturile noastre!


               Recviem târziu










                                                    pentru  el „“se trage cortina peste drumul cel lung”
                               poetul George Mihalcea          străjuit  de  arsura  uimirii,  lăsând  în  urmă
                                                               doar  „palide  şoapte”  de  la  femei  care  i-au
                 N-aş  fi  vrut  să  scriu  niciodată  aceste  înţeles  „dependenţa  de  cocori”  şi  ruga  de
              rânduri,  dar  cum  „prinţul  ultimei  risipiri”  a-i cere Domnului „să dea viaţa mai încet”
              s-a  dus,  murind,  să-i  şoptească  Euterpei  (pag.52).
              spaimele  sale,  o  fac  fără  să  uzez  de         În  jocul  de-a  moartea,  a  refuzat
              lamentourile care s-ar cuveni la o asemenea  „ruleta  rusească”  preferând  poker-ul
              nenorocire şi o să mă rezum amintind câteva  „pe  dezbrăcate”  cu  spaimele  sale,  fiindcă
              din  stihurile  premonitorii  pe  care  George  „Îngerul  (meu)  e  beat  mort  sub  o  cruce  /
              Mihalcea ni le-a prezentat în stilul lui aşezat  înălţată întru slava cocorilor / exterminaţi”
              şi ordonat de ofiţer superior al versurilor de  (pag.98).
              geniu.                                              „Bolnav de preatârziu s-a (te-ai) înecat”
                 Premoniţia morţii l-a îndemnat la „ultima  dând cu banu’ murmurând: „nici nu trăieşti             Atunci s-a înfăşurat „în cea mai adâncă
              orgie” unde „moartea îi (îmi) descântă de  şi  nici  nu  ai  murit”  (pag.112),  până  când       dintre toate tăcerile posibile” (pag.125) şi a
              deochi”  pentru  „fecioarele  care-au  făcut  în  noaptea  de  întâi  spre  doi  ianuarie  s-a    murit.
              recurs  (o  cum  le-adie  Moartea  mea  prin  hotărât  să  folosească  “zaruri  măsluite  de         Dacă a murit fără lumânare şi-a asigurat
              plete) la sentinţa dată pentru păcate visate  Moira (ce-mi) care-i toarce / un năvod de           lumina când a trecut Styx-ul cu „Trei făclii”
              şi  neconsumate”  şi  vina  de  a  afla  „prea  ceaţă  acidă  /  pentru  cuvintele  şi  semnele   (pag.122)  nemaiapucând  să-i  spună  Liviei
              târziu că doar lacrima / ne poate vindeca  de  ducă”  (pag.113)  şi  n-a  mai  putut  să  ne      „Sunt prinţul ultimei risipiri” (pag.122).
              de nesomnul din oase” (pag.45).                  anunţe că:                                          Când moare un poet, se stinge o lumină
                 N-a  fost  lăsat  să  fugă  „mai  departe”                                                     dată  de  Dumnezeu,  pe  care  noi  probabil
              deoarece  „pentru  unii  se  crăpa  de  ziuă        „Şi se crăpa din nou de moartea mea           n-am meritat-o
              /  pentru  el (tine)  se  crăpa  de  moarte”        (cum de poveşti de mult nu se mai crapă)         Odihneşte-te-n pace, Prietene.
              (pag.36).                                           iar gura mea cu fiere se umplea
                 Pentru el s-a crăpat în noaptea de întâi         (şi înotam prin cea mai neagră apă)                           @ ICă SălIŞtEANu
              spre doi ianuarie.                                  şi Doamne de sub frunte toate-mi pier
                 N-a  simţit  că  nu  mai  are  mult  timp        şi  nu  mai  pot  striga  de-atâta  ger”         P.S. Versurile citate sunt din vol. ANATOMIA
              pentru  a-şi  culege  prăbuşirile  şi  că  pentru  (pag.121).                                     SPAIMEI



                                                                                                                                                                   15








   Cronica Timpului 64cs5.indd   15                                                                                                                              10.05.2020   19:46:56
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20