Page 13 - Cronica-Timpului-mai-2020_Neat

LECTURI
Cronica Timpului l Anul VI lNr. 64 l mai 2020

Viaţa lui Napoleon înseamnă misterul napoleonian.

Cred că fulminanta existenţă,
cu toate luminile şi umbrele ei,
ştiute ori bănuite încă, are la
bază vizionarismul extraordinar
Viaţa lui Napoleon a suscitat care îşi consolidează şi cu această al personalităţii sale. Faptul că
minţi şi a pus imaginaţii la lucru, ocazie renumele şi tradiţia. Cei Napoleon a ştiut limpede ce vrea,
a creat controverse şi a născut şi interesaţi de această scriere vor că a ,,văzut” devreme ţintele de
ţinut vie o uriaşă trenă de lumini constata, dacă nu cumva faptul s-a atins, i-a permis să caute şi să
reflectorizante, această trenă petrecut deja, că autorii, Cătălin găsească soluţiile şi căile cele mai
zămislind ea însăşi, cu timpul, Zisu şi Alexandru Mihalcea, eficiente spre împlinirea lor. Într-
una dintre cele mai cunoscute folosind un material bibliografic un fel, cartea însăşi e ilustrarea
legende ale lumii. Dar oricât s-a divers şi autoritar, fixează în tiparul acestei convingeri. Citind-o,
spus şi s-a scris, tot mai este teren unei arhitecturi scriitoriceşti mi-am format însumi ideea că
de semănat noi şi noi sugestii şi de înălţime esenţa pasiunii lor autorii, apucându-se de lucru, au
reflecţii, tot se mai găsesc unghiuri livreşti de invidiat. Rigoarea ştiut exact ce vor. Sinteza reuşită
de privit şi reliefat impresionanta cărturărească şi rafinamentul de aceştia vorbeşte napoleonian
personalitate a lui Napoleon stilistic se contopesc atât de despre un travaliu documentar
Bonaparte, cel ce şi-a pus definitiv îmbietor în acest fruct editorial de care nu se află la îndemâna oricui,
amprenta genialităţii sale asupra excepţie, încât senzaţia masivităţii ceea ce le-a permis să structureze
istoriei Franţei, şi nu numai. În fizice a volumului, de altfel întregul material strâns şi analizat
acest context se înscrie şi volumul fundamentată, se transformă după într-o formă cizelată de toată
,,Napoleon, pasiunea neconsolată parcurgerea câtorva pagini, poate şi propune un asemenea efect şi isprava, o scriere cu care s-ar
a grandorii”, apărut spre finele chiar luate la întâmplare, într-o nici noi nu putem avea asemenea mândri oricine, într-un cuvânt, o
anului trecut la prestigioasa recompensă spirituală aproape pretenţii, dar vom înţelege, carte de zile mari.
Editură Militară, o consecventă tainică. Citind, nu vom deveni, ori măcar ne vom apropia de
producătoare de carte valoroasă, desigur, geniali, nici cartea nu- certitudinea înţelegerii, a ceea ce @ FIRIţă CARP

Tratat despre Anatomia SPAIMEI, de George Mihalcea

Spre a-şi asigura dreptul „să femeilor i-au legănat presupusele mai puţini// în faţa mă aşteaptă decât îmbrăţişări pe apucate// astăzi
umble, prin orice poveste/ scrisă întoarceri acasă, dintr-o mare „cu o Dumnezeu/ din spate mă pândesc în jurul meu văd numai stâlpi/ de
cu sânge/ de un gropar alcoolic”, singură insulă” (pag.49). deloc senini// trei îngeri trişti care care-s spânzuraţi madreporarii//
George Mihalcea „plânge (ca un copil) Asemenea lui Ahasver rătăceşte m-au blestemat/ să pendulez între pe care i-am furat dintr-un ocean/
şi îmbunează un zeu”. nebuneşte alunecând pe banda mirări şi vis// prin mari păduri în departe-n Sud unde trăiesc şi rarii//
O face „rătăcit prin mâzga lui Moebius cu dorinţa lăuntrică care am fugit/ de umbra ultimului cocori de ceaţă inventaţi de-un zeu/
memoriei” cu intenţia vădită de a se de a se regăsi între stări şi emoţii cerb ucis// şi iarăşi văluresc negre al nefiirii mele ca oglindă/ a norilor
curăţa într-o ploaie, care să-l scape neconsumate şi neduse până la capăt, ninsori/ stârnind cenuşa de sub goniţi de Alizeu/ spre tâmpla mea în
de istoria fără iertare a unor nisipuri vâslind (ca un condamnat la galere) fruntea mea// în timp ce ochii stranie colindă” (pag.109-110).
carnivore, spre a putea să o ia pe urmele „mereu către suduri/ de unde nu blândelor femei/ ce m-au iubit se- Aleargă neînceputul şi nesfârşitul pe
tatălui, unde devine „ţipătul ce se înfige există întoarcere/ ci numai poveşti ascund după o stea// mai rece decât o bandă Moebius şi niciodată nu ajunge
în ochiul stâng al altei păsări de lut”. scrijelite pe tâmpla amurgului” ochiul de cocor/ ademenit spre la capăt (fiindcă vorba lui Teodor Pîcă
Ratează „poarta spre singurul cer/ (pag.58), în clipe „bolnave de uitare” Nord de-un nor ciudat// dintr-un „orice sfârşit vesteşte-un început”) unde
care s-ar fi putut lăsa cunoscut” într-o vândute după o partidă de şah, jucată văzduh de lut ameţitor/ unde doar ar urma să-şi recupereze îngerul palid şi
„linişte mare (unde) nu mai mişcă pe ţeasta unui înger gonit şi suficient prăbuşirea ni s-a dat” ( pag.101) pribeag pe care l-a vândut ca sclav într-
nimic şi e frig” dar unde iubita îi „părea de împrietenit cu JACK DANIEL’S, şi de câte ori o face „cuvintele încep un târg din Atlantis.
venită dintr-o ţară netrecută pe hărţi” întru întomnarea visului (pag.74). să ia foc/ pe cerul gurii sale (mele) Începe să simtă cum lancea
şi „semăna foarte bine cu femeia care Ca „păstor de cuvinte” îşi de pustnic/ al nesfârşitelor plecări/ „înfiptă-n piept” îi „înfloreşte-
i (mi) se tot încurca printre vise”, când desăvârşeşte litania „în ruga ucigaşului către vămile iernii” (pag.103). ntre coaste/ ca un fel de moştenire
învăţa „limba secretă a meduzelor la fel de crini” prin pocăinţa cu care se roagă: Desenează abstract în răspântii neaşteptată din partea strămoşilor
de albastre/ ca mâinile ei”. „iar din viaţa mea Te rog mai lasă/ păzite de Hecate, care-i şopteşte că o migratori/ către al cincilea şi ultimul/
Într-un „semn al niciundelui” numai şoaptele ce-au fost cuminţi”. Moiră (Clatho, Lachesis şi Atropes) i-a punct cardinal” unde „şi zbor întins
visând „mări dispărute” unde „un În drumul „către al cincilea predestinat să afle târziu unde-i „acea printr-un văzduh de lut/ şi ţipătul
zeu muribund” s-ar fi născut din şi ultimul punct cardinal”, prin vară în care a (am) umblat/ printre îi (îmi) este mai năpraznic/ decât
incestul timpului cu materia, încearcă amorţitele văzduhuri de lut, George sânii de regină neunsă/ călărind un această mare de-mprumut/ unde nici
să reînvie „limba moartă a norilor Mihalcea stabileşte întâlnirea cu lycorn deşelat”. (pag.105). vântul nu mai are paznic”.
inventaţi pentru marea aceea”. geamătul ultimei femei care îl (mai) Apoi începe să colinde ca nimeni Nu mai vede „Poeţii şi mările
Trăieşte ca un „poet blestemat” visează, sictirind Doamna Moarte, altcineva norii. Şi o face genial. scufundate”, fiindcă „Întoarcerea la
căruia nu-i este frică de moarte „cât căreia îi interzice să se mai uite peste „galerian încremenit în timp/ îmi Tomis” „nu mai este posibilă/ decât
de glasul acelei viori aduse la mal/ umărul său, atunci când scrie (pag.84) port ca pe-o cocoaşă anii-n spate/ în dimensiunea uitată/ pe unde
de valurile opace ale neîntoarcerii”, fiindcă el este ocupat să asculte „tobele şi-s pe vecie sclavul unor mări/ pe hălăduiesc copiii din flori/ ai şarpelui
„când linia vieţii (ne) este tăiată nefiirii” din insula sa (pag.88) unde care nimeni nu le mai străbate// Glykon” (pag.129), care se străduiesc
în bucăţi/ de strigătul mut al pe afişul imaginar scrie „zilnica mea ce de mirări şi câte dedulciri/ la să înveţe „Geometria neeuclidiană a
blestemului” (pag.21-22), „că se moarte” de „cuţitul vremii (-mi) ce- trupuri de femei încercănate// am viselor” (pag.133) rebegiţi de „Suflarea
face atât de târziu” în cuvinte iar mi putrezeşte-n os” otrăvit de „sânge risipit muşcând din fruct oprit/ căci rece-a veacului turbat” (pag.149).
anotimpul se sparge „în secunde”, de sfinţi renegaţi” (pag.96). toate visele mi-au fost mănate// cu După atâta anatomie poetică
„urgisite de un preot impur” în visul Îşi fugăreşte visele prin „pădurile pulberea plecărilor în van/ înspre a spaimei, nu ne rămâne decât să
„despre cum a (ai) tăiat sicomorii/ cu cuvintelor neinventate” (pag.98) tărâmuri nedesferecate// de gerul consemnăm apoteoza unui mare poet,
securea de gând interzis” (pag.35). murmurând: nopţilor fără sfârşit/ în care îmi care după atâta strădanie şi-a câştigat
Viciul suprem i se pare a fi „Cântecul trist al ninsorilor jucam pe dezbrăcate// la zaruri calpe dreptul la universalitate.
singurătatea, sau asumarea ei, în negre” - „înfipţi ca nişte căngi în vâslele de jad/ cu fata cea din flori a lui Să-i mulţumim.
multele-i plecări şi că numai plânsul trupul meu/ anii trecuţi îmi par tot Hecate// şi niciodată nu am câştigat/ @ ICă SălIŞtEANu

ceilalţi, manifestă înţelepciune, disciplină şi răbdare. exercitarea forţei asupra noastră? Răspunsul - (prin valorile pe care le adoptaţi) care sprijină VIAȚA!
Dar puterea nu înseamnă slăbiciune sau defensivă. Ea prin schimbarea atitudinii şi a comportamentului. Nu lăsaţi ca existenţa voastră să fie invadată de
este de natură spirituală. Simptomele stresului nu sunt activate de evenimentele categoriile forţei!
Sănătatea fizică şi mentală este însoţită vieţii, ci de reacţia noastră la ele. Atitudinile noastre Nu lăsaţi ca ochiul vostru spiritual să fie rănit şi să
întotdeauna de o atitudine pozitivă, boala prin izvorăsc din poziţiile pe care le adoptăm, iar acestea au slăbească viziunea morală şi să producă orbirea în faţa
asociere cu atitudini negative - resentimente, de-a face cu motivaţia şi contextul. adevărului!
ostilitate, autocompătimire, anxietate, frică - Învăţaţi să vă exercitaţi LIBERUL ARBITRU! @ Prof. dr. ROSEmARIE
aduce o slăbire dramatică a puterii personale. Învăţaţi când să spuneţi NU, şi când să spuneţi DA!
Cum depăşim pesimismul, stresul venit din Aliniaţi-vă câmpurilor superioare de conştiinţă HAINEŞ
13

Cronica Timpului 64cs5.indd 13 10.05.2020 19:46:53