Page 9 - Cronica-Timpului-mai-2020_Neat

LECTURI
Cronica Timpului l Anul VI lNr. 64 l mai 2020

filatelistul suprem

@ ICă SălIŞtEANu

Oamenii şi faptele care i-au marcat sensibilitatea Face exerciţii şi antrenament de enervare,
l-au determinat pe FIRIȚĂ CARP să-i şi să le beştelindu-l şi ocărându-l pe „Stăpânul conacului”
consemneze aşa cum ştie el mai bine, adică scriind de la Maltezi, neluând în calcul că pe seniorul
despre „timbrele sale”, cu migala şi ezitarea cu locului „nu-l doare, nici măcar cât un ţipăt de vânt
care un filatelist îşi aranjează timbrele în clasor neîmblânzit din Bărăgan” de răutăţile nesincere
după reguli impuse de exigenţa valorii şi cea a ale omului nervos şi despre care ştie clar că sunt,
sentimentului de dragoste puternic manifestat. de fapt, declaraţii de dragoste disimulate.
Şi-a pus sufletul la vedere şi a lipit pe el ce i s-a Ca să vorbească (scrie) despre un uimitor
părut că trebuie arătat şi a mărturisit, zămislind scriitor şi prieten al său, inventează o căruţă Despre cel care „rămâne întotdeauna cum
o carte de căpătâi „Timbre de lipit pe suflet”, vorbitoare care să-i povestească „saga” familiei promite”, omul înălţimilor care este poetul
unde asemenea unui colecţionar alege întâmplări, Biolaru. ADRIAN SUCIU, FIRIȚĂ CARP vorbeşte aproape
reflexii şi prieteni cărora le retuşează portretul, O face fiindcă nu cunoaşte alt mod de a-şi arăta cu nedumerire şi gelozie pe capacitatea acestuia de
scoţând în evidenţă însuşirea dominantă. admiraţia faţă de uriaşul scriitor ŞTEFAN MITROI, a se reinventa „rămânând totodată mereu acelaşi”.
Încep prin a comenta „Capră în altă poveste” cel care „a plecat în lume (cu) un vehicul divin” să FIRIȚĂ CARP nu are dificultăţi, când încearcă
(care după părerea mea n-are egal nicăieri în ne aducă aminte „cuvinte despre dumnezeire” şi să înţeleagă unicitatea şi complexitatea poetului
lume). să-şi îndeplinească „menirea mângâind neobosit LIVIU VIŞAN care „cu o lejeritate incredibilă”
Un om care scrie „Capră în altă poveste” n-are sufletele semenilor”. reuşeşte „să salveze vulgaritatea de la vulgarisme”
cum să fie normal (la cap) în sensul cel mai frumos Când vorbeşte despre FERENC NAGY („cel spre norocul cititorului (a se citi, cititoarei) care-şi
al cuvântului. mai mare între mari”) o face cuprins de cea mai satisface nevoia de a gusta poezia care renunţă la o
Şi totuşi, Dumnezeu (deşi ar trebui să fie importantă motivaţie a lumii, dragostea, şi datorită pudoare total demodată.
supărat) l-a creat pe FIRIȚĂ CARP tocmai pentru ei „venerarea rădăcinilor” se poate face cordial, Despre marele animator cultural şi spiritual al
a scrie despre capră dar mai ales despre prietenii între un secui şi un român iar „perspectiva iubirii” Bărăganului, poetul (redactorul-şef al revistei şi
săi, cărora le descoperă sau le completează chipul estompează orice „îndiguiri ale simţirii”. editurii HELIS) GHEORGHE DOBRE, vorbeşte
făcut, (după unul dintre infinitele chipuri ale lui Cel care l-a iniţiat, într-un altruism care să-l ca despre un „mare vrăjitor de cuvinte” capabil să
Dumnezeu) retuşându-l după exigenţele sale. facă priceput în a înlătura „norii negri de pe cerul vibreze inimi atât acasă cât şi “peste mări şi ţări”.
O face de parcă ar dori să-i impute Creatorului altora” este FERI cum îi spun apropiaţii care ştiu Pe EMIL ALMĂŞAN, FIRIȚĂ îl vede lucrând
lipsa răbdării de a-şi cizela opera. că-n sufletul acestuia bunătatea şi dragostea n-au „deja la propriul monument de poezie”,
FIRIȚĂ CARP îşi descrie circumstanţial etalon. convingerea lui fiind aceea că EMIL are toate
prietenii aşa cum şi-ar dori el să fie aceştia sau cum Nu se potoleşte şi se încurcă în comparative „ce ingredientele din care să zămislească poezie mare.
ar fi trebuit să fie finisaţi de educaţia lumească şi mai, cel mai”, fiindcă altfel n-ar fi putut să-l explice Despre omul, eseistul, cercetătorul la Institutul
voinţa dumnezeiască. şi să-l expliciteze pe neasemuitul FLORIN DOCHIA de Filozofie al Academiei Române şi redactorul-
Ştie asemenea unui geolog să observe aurul (el (despre care şi eu n-am decât cuvinte gen: prinţe, şef la Detectiv Cultural, MARIAN NENCESCU,
din cineva, geologul din minereu) din subiectul cărturarule şi minunatule) cel care aleargă peste tot FIRIȚĂ foloseşte cuvintele cu care se cuvine să te
(materialul) studiat. unde cuvintele care zidesc frumosul, îl invită. adresezi când vorbeşti „despre un om profund şi
Îl apreciază, pe „cel care duce povara unor Când este vorba „de scrisul său, în general, dar sensibil”.
certitudini atât de grele”, Sisiful modern MIRON mai ales cel în care seamănă metafore cu nemiluita, Apărarea breslei jurnalistice o vede în îndârjirea
MANEGA, în strădania acestuia de a prezenta el (FLORIN DOCHIA) se află (ne spune FIRIȚĂ unui om care deşi nu pare, este un uriaş, care
cititorilor în „Certitudinea”, certitudini dar mai CARP) acolo unde puţini, foarte puţini ajung”. uneori lăcrimează să înnobileze calitatea de OM.
ales când acesta baladeşte şoptind cu vocea-i unică Apoi dragostea îl duce la „iubire cu doi i la mijloc” Acesta-i DORU DINU GLĂVAN.
şi inconfundabilă „Povestea zăpezii”. când aduce vorba de harnicul, neastâmpăratul şi Un „timbru” aparte este dedicat „domnişoarei
Când vorbeşte despre FLORIN CIOCEA, uimitorul „publicist remarcabil, ctitor de publicaţii Nimeni”, care prin uimitoarea poezie pe care
nu-şi ascunde invidia pentru blândeţea şi liniştea, şi edituri, poet talentat şi critic literar cu acut o scrie face dovada unui „har vrăjitoresc”.
aproape indolente, cu care este înzestrat acesta simţ al valorii”, un adevărat etalon de altruism şi Sensibilitatea poetică este completată de un umor
atunci când îşi îngrijeşte animalele şi îşi iubeşte solicitudine. hârşâit de subtilităţile băşcăliei de calitate, iar
prietenii cu care comunică numai „în limba Acesta nu-i nimeni altul decât ROŞIIANU, când se hotărăşte să-şi recite poezia, ne dezvăluie
poeziei”. IOAN ROMEO, amestec de mare sfânt şi calităţi actoriceşti în afara oricărui dubiu, o face cu
îndrăgostit până la părăsirea de sine. inocenţă sporind, parcă, şi mai mult misterul unei
Aşa-i ROMEO, fiindcă nu ştie să fie altfel. carisme pe care nu ştii de unde s-o iei.
Apoi FIRIȚĂ CARP mai spală „timpul de uitare” Cert este un lucru, „domnişoara Nimeni” adică
ca un „spectator la repetiţie” unde se pregăteşte FLORENTINA LOREDANA DALIAN este în mod
spectacolul care este „viitorul însuşi”. cert o Galatee de care şi-un Pygmalion orb s-ar
Prin acest viitor îi vede şi descrie, inegalabil, pe îndrăgosti, fiindcă ea seamănă izbitor de bine cu
bunii săi prieteni pe care, în parte, îi amintesc fără femeia de care vorbea Platon atunci când sfătuia
alte cuvinte şi eu. pe cineva să se însoare; „Să te însori cu femeia,
Este vorba de: LINA şi TEODOR CODREANU, care dacă ar fi bărbat ţi l-ai dori ca prieten”.
FANE IONESCU, DORU PETRE, DENISA Şi pentru că fiecare operă trebuie să aibă o piatră
POPESCU, NICOLAE ROTARU, CAROL unghiulară (care să justifice dictonul „Finis coronat
MELINESCU, DAN BLEBEA, MARINA MUSSET, opus”) o să închei expozeul despre Timbrele lui
DINA CUVATA, DANIELA ŞONTICĂ, VALENTIN FIRIȚĂ, cu timbrul cel mai preţios (după părerea
UBAN, EMIL DUMITRU, GHIȚĂ COVAŞĂ, GETA mea) pe care şi-l lipeşte (cu adoraţie) de suflet la
MUNTEANU, NINI ŞTEFĂNESCU, EUGEN loc de onoare.
DOGA, HORIA ZILIERU, CLAUDIA MOTEA, Este vorba de RADU VOINESCU (Lordul
MIOARA BAHNA, CONSTANTIN SINESCU, cum îi spune justificat Firiţă) cel pe care FIRIȚĂ
MARIAN MÂNDRILĂ şi subsemnatul. CARP îl preţuieşte fără „nicio îngrădire” pentru
Este numai vina mea că în prezentele rânduri „îndeletnicirea sa de mentor al creatorilor de
nu sunt amintiţi toţi cei pe care FIRIȚĂ CARP i-a literatură” şi şef al unei adevărate şcoli de creaţie
lipit de sufletul său. Este numai vina mea. literară, care este Cenaclul Literar al Scriitorilor
Despre NICOLAE DABIJA „artistul împodobit Militari,unde oficiază asemenea unui hierofant
şi înnobilat cu înalt spirit patriotic, cel care ne spre binele poeziei şi al literaturii în general.
spune însă prin faptele sale, că patria este acolo Uimitoarea carte „Timbre de lipit pe suflet” este
unde îţi cere să lupţi pentru fiinţa şi fiinţarea ei”, un regal al metaforei care şi-a depăşit temerea.
FIRIȚĂ CARP ne vorbeşte cu evlavie nedisimulată. Despre cum spaima a fost învinsă de tentaţia
Se mândreşte cu poezia şi poeţii moldoveni, mai ales sublimului, FIRIȚĂ CARP ne vorbeşte în „Spaima
cu inconfundabilul PAUL SPIRESCU (iertată-mi fie şi sublimul”, când, copil fiind, Dumnezeu l-a
precizarea, dar PAUL era poet adevărat cu mult mângâiat pe creştet şi l-a făcut ca mai apoi să ne
înainte de a se lăsa adoptat de Adjudul în care s-a uimească cu sublimul metaforei.
statornicit). Şi m-a uimit. Îi mulţumesc!

9

Cronica Timpului 64cs5.indd 9 10.05.2020 19:46:12