Page 8 - Cronica-Timpului-mai-2020_Neat

OPINII Cronica Timpului l Anul VI l Nr. 64 l mai 2020

Du-te, mă, prostule, şi te culcă!

Nu numai desfătări ale sufletului sunt lecţii curat e-a vieţii temelie. Prietenu-i o oglindă din trăit nu se temea că va muri. Cel rău nu se vede
adevărate de viaţă, cultură şi moralitate, pe care cea mai luminoasă! Slugarnicul nu merită să fie că e rău. Nu cuvintele, „netrebnicului” fiu, i-au
le regăsim ca o importantă contribuţie în fraze luat în casă... Şi nu bârfi, dacă nu vrei s-ajungi stârnit durerea, ci obrăznicia şi aroganţa cu care
memoriale, de duh literar şi uman, cuvinte calde cu conştiinţa roasă”. (Al-Samarqandy - secolul a fost jignită în faţa sătenilor, care o iubeau şi
admirative, momente de mândrie şi de vorbire XII, poet persan)... înţelepciunea se oferă celui o apreciau pentru pătimita viaţă dusă alături de
înţeleaptă, ci şi nevrednice exprimări, ce pot care o doreşte, iar cel care are raţiune este deja cel de-al treilea băiat al ei.
depăşi bunul simţ peste măsură, acţionând şi în posesia multor binefaceri. Rezemată cu coatele pe căpătâi, încercând
având efect nedorit chiar ucigător; mai rău ca o Au ieşit o mulţime de „exprimări celebre”. să se ridice, nereuşind, i-a adresat „prostului
otravă. „Ce tânărul e obişnuit să vadă în oglindă, acelaşi bogat în vise”, îndemnul: „Du-te, mă şi te culcă,
După cum foamea îi face chiar şi pe lei să se lucru vede un moş în cărămidă.” prostule!”
repeadă asupra unui stârv, aşa şi subsemnatul, „Du-te, mă prostule şi te culcă”, am cules-o A oftat apoi prelung, alunecând cu capul
pentru care cunoaşterea este mai scumpă ca dintr-un sat din sudul ţării, fapt petrecut în pe căpătâi, a închis ochii pentru totdeauna.
un şirag de perle, voi scrie în cele ce urmează familia uneia dintre cele şapte surori, care Cei aflaţi la „priveghi”, sufleteşte, i-au văzut
despre fapte şi întâmplări care ar merita lumina născând fiecare numai băieţi de la trei-patru inima cum se veseleşte şi chipul ei zbârcit cum
tiparului: „Când aud de cultură, îmi vine să în sus, toate cele şapte au fost, poreclite de înfloreşte.
trag cu tunul”; „Dacă 5% dintr-o critică este săteni „făcătoare de băieţi”. Tatăl lor, nenea Bunul Dumnezeu a luat-o la el şi a lăsat-o
adevărată trebuie însuşită toată”, „Prost să fii, Haralambie, a avut parte de şapte fete. Îşi dorea să zburde slobodă pe unde o chema tinereţea
noroc să ai”; „Sunt proşti, dar mulţi”; „Prostul e şi un băiat. Zicea mereu: „Oi munci cât oi munci şi inima. El, fiul „cel iubit” îşi duce viaţa ca şi
fudul şi dezbrăcat”. – probabil pentru a le creşte şi pentru zestre – înainte. Nu a înţeles şi nici nu va înţelege că
Nedreaptă mi se pare referinţa asupra „dar până nu o să am şi un băiat, nu mă las”. durerea este ca o furtună care nu vatămă copacii
hărniciei ca: „La casa cu şapte fete, mor pisicile Dumnezeu i-a dat prin cele şapte „făcătoare” mici, ci pe cei mari, frângându-i îi smulge din
de sete”; „La casa cu trei flăcăi este apă şi-n numai băieţi. rădăcină. Aşa a murit mama sa, copac bătrân,
butoi”; „Prostul e atât de înfumurat, pe cât de „Du-te, mă, prostule şi te culcă!” Ultimele cioplit de timp.
limitată îi este înţelegerea”; „Ba pe-a mă-tii”; cuvinte rostite la adresa celui de-al treilea fiu, Pentru mama, care în greaua suferinţă
„Câinele moare de drum lung şi prostul de grija cam nevolnic şi beţiv. Nu a fost însurat niciodată, sufletească îi spune fiului: „Du-te, măi, prostule,
altuia”; „Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă”. prin faptul că în clipele de euforie se lăuda că şi te culcă!”, vădit emoţionat, cu lacrimi în ochi,
Sunt foarte multe fraze născute şi rostite în „toate femeile satului i-au presat cearşaful în memoria domniei sale închei cele povestite
diverse ocazii, de mare cumpănă, care au rămas patului”. cu poezia „O lacrimă” a poetului Octavian Goga:
ca expresii celebre, unice, generaţiilor viitoare: „Du-te, mă, prostule şi te culcă!”, ultimele „De ar fi să-ţi împărtăşeşti odată,/ Tu bogăţiile
„Asta-i muzica ce-mi place”; „Decât codaş la cuvinte ale bătrânei pe patul de moarte, când ce ai,/ Din toate darurile tale/ Ți-aş cere o
oraş, mai bine în satul tău fruntaş”; „Cât ar fi fiul său, beat, intrând în casă, dând ochii cu cele lacrimă să-mi dai!/ Mi-ai da atunci un strop de
pâinea de rea, tot mai bună în ţara ta”; „Ai să dai zece-cincisprezece persoane care, cu lumânări suflet,/ Ce din adâncuri îmi răsare,/ Căci numai
sama, doamnă”; „Decât mare şi prost, mai bine aprinse, erau în „priveghi”, ar fi zis: „Ce-i cu voi din adâncul mării/ Se pescuiesc mărgăritare...”
mic, dar cu rost”; „Spune-mi cu cine te aduni şi aici, oameni buni, proletari din toate casele?... P.S.: Am toată admiraţia pentru toate
îţi spun cine eşti”, „Soacră, soacră, poamă acră, Mergeţi acasă şi vă culcaţi... Găinile s-au personalităţile care, după ce au plecat în nefiinţă,
de te-ai coace cât se coace”, dulce tot nu te mai culcat deja..., iar mamei, aruncându-i o privire şi-au lăsat numele încrustat pe stadioane,
duce”. împăienjenită din cauza alcoolului, i-a zis: spitale, instituţii cultural-artistice.
Toate acestea sunt sfaturi date de înţelepţi, şi „Scoală-te că ai presat destul cearşaful patului şi N.B. Nu averea te face nemuritor, ci numai
nu numai, pentru a ne feri de prostie şi pentru pune pe masă ceva de mâncare. Şi mai repede, faptele fiecăruia menţin în veşnicie numele,
ca faptele noastre să nu se îndepărteze de calea că mi-e tare foame!” dovadă a trecerii pe pământ cu un măreţ rost.
cea dreaptă. Biata femeie, în virtutea obişnuinţei, a
Soarta nu face nimic serios fără o notă hazlie încercat să se ridice din pat, gândind că numai @ VERGIl COjOCARu
şi nu ne dă nimic fără să ne ia ceva. „Este gândul morţilor li se cuvine să doarmă peste măsură şi coVEr
omului cunună a tot ce este viu, iar sufletul nu celor vii. De „dragul” fiului său pentru care a

„Să fie civilizaţia un stadiu avansat al barbariei

sau doar o serie de victorii împotriva naturii?”

Trăim într-o lume bântuită de îndoieli şi de indiferent de starea materială sau culturală, azi, şi periculoasă nu mai poate fi schimbată.
deziluzii, într-o lume modernă plină până la lumea, a ajuns atât de complicată încât oamenii nu Învăţăm de la strămoşii noştri că pentru
saturaţie de tehnologia, care pare a se dezvolta cu mai înţeleg ce se întâmplă cu ei, ce se întâmplă în credinţă, ideal şi pământul patriei noastre trebuie
o repeziciune mai mare decât înţelepciunea, ştiinţa jurul lor, de ce le merge rău. Să căutăm vinovaţi?... să lupţi... Şi ei au luptat cu dăruire şi sânge. Astăzi,
acumulând rapid cunoştinţe care transformă omul Cine sunt vinovaţii?... se caută supravieţuirea prin obţinerea a cât mai
civilizat într-un nevropat sau robotizat. Cunoaşterea adevărului (oricare ar fi el) din multor avantaje cu un mic consum de energie.
Să fie anxietatea preţul pe care îl plătim civilizaţiei societatea actuală creează individului uman o Pentru omul modern viaţa confortabilă a devenit
contemporane? În ciuda tuturor realizărilor stare stresantă ce nu convine nimănui, iar fără un ideal personal şi colectiv susţinut şi promovat
civilizaţiei, fiinţa umană, spun observatorii vieţii stabilitate individuală nu există stabilitate socială. prin consumismul de masă, prin tehnologism
noastre, continuă să fie una dintre cele mai Dificultăţile civilizaţiei sunt condiţionate de şi globalism. O vorbă înţeleaptă spune aşa: „Un
vulnerabile creaturi de pe pământ, iar cultura imperfecţiunea formelor de societate care s-au popor care ţine la privilegiile sale mai mult decât
dobândită prin educaţie, nu ne-a învăţat nici acum, dezvoltat până în prezent, dar pentru a schimba la principii, le va pierde pe amândouă”.
în mileniul al III-lea, că agresivitatea, viciul cel ceva trebuie construit un nou tipar care să îl scoată Omenirea începe să înţeleagă că forţa
mai de temut al omului, într-o zi, poate distruge din uz pe cel existent. Societatea se guvernează dictatorială are efect asupra firilor servile, pentru
omenirea civilizată. Să fie civilizaţia o osândă bine atunci când două forţe importante, inteligenţa că oamenii liberi au puterea lor, au îngerii lor
pentru păcate primordiale şi nu o evoluţie? şi puterea, devin aliate pentru a construi o viaţă păzitori.
Istoria ne-a dovedit că prin răbdare omul normală pe o fundaţie rezistentă. Poporul român, prin firea lui dacică, ştie că
biruieşte, dar este important să cunoşti adevărul Uneori, noi, oamenii (sau neoamenii?!) preferăm atunci când îi este cel mai greu trebuie să spere,
din jurul tău, să cunoşti realitatea aşa cum este ea să nu vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Poate din să creadă, să râdă şi să lupte dârz atunci când
şi să găseşti cheia schimbării, prin muncă, spre o ignoranţă, din frică sau egoism... Pentru a schimba învie din tăcere şi aşteptare. Şi mai ştie ceva: că
viaţă aşa cum ţi-o doreşti. ceva trebuie să lupţi, iar omul a devenit comod, dragostea de ţară este cea dintâi credinţă.
Realitatea dură a vieţii afectează pe toată lumea, concluzionând că această situaţie învălmăşitoare @ RODICA SubţIRElu

8

Cronica Timpului 64cs5.indd 8 10.05.2020 19:46:08