Page 67 - 9 PLUS Mai 2022

ca pigment accesoriu pentru absorbirea resemnându-se cu povara ţeserii un covor

energiei luminoase. Acest pigment este mult ruginiu. Ploaia gravează trotuarele cu
mai stabil decât clorofila, persistând în frunze picăturile ce mă asediază cu taine nemăsurate.

chiar și atunci când clorofila a dispărut. El se Picură emoţiile scăldate în ploi. Toamna îşi
sintetizează în prezența radiațiilor verzi și cucereşte teritoriul, zugrăvind cu aramă

albastre. peisajul trist, cuprins de linişte. Pâcla
O altă clasă de pigmenți sunt pronunţată se lasă pe cuvintele înnourate,

ANTOCIANII, pigmenți dizolvați în sucul sugestive atmosferii abătute. Vântul

celular ce se formează în urma reacției dintre dezgoleste copacii, zbuciumând cu el
zaharuri și proteine când zaharurile sunt în mâhnirea cuvintelor dezbrăcate. Foşneşte

concentrație mare. linistea în silabe îndurerate. Toamnă în suflet
Toamna este perioada unică din an care și în gând! Răcoarea tomnatică răstălmăceşte

oferă un tablou perfect de culori și peisaje strigătele copacilor, sugerându-le că anotimpul

spectaculoase. Este unul dintre cele mai iubite și plin de jale a pătruns, iar ei își vor pierde
îndrăgite anotimpuri, care i-a inspirat chiar și pe degrabă tezaurul.

marii scriitori ai tuturor vremurilor prin bogăția
și capriciile ei.

Rupând emoții din firea toamnei

Profesor învăţământ primar Onea Andreea-
Bianca

Motto: ,,Toamna este a doua primavară cand

fiecare frunză este o floare." - Albert Camus

Toamnă! Momente de liniște, clipe de
Tu, Părinte, strângi razele palide şi le
melancolie, natura amorțită ce își trage un
trimiţi în dar temerităţii mele pustii, ascunsă
ultim suflu înainte de somnul înghețat,
într-o scorbură de noiembrie. O mireasmă de
imaginea veridică a naturii care abia se mai
nostalgie îşi scutură miroznele acum.
mângâie cu razele fără intensitate ale soarelui.
Simfonia toamnei răsună stingheră.
Văzduhul e acaparat de covoare cenușii,
Ecoul ei ţinteşte inimile ruginii până în
frunzele bănuitoare că vor îmbătrâni îmi
adâncuri. Plutesc în iminenta reverie a clipei
poartă imaginația spre sunetul copleșitor al
zburătoare. Ajung să număr norii. Aștept să
unui pian ce accentuează mâhnirea dezlănțuită
de acest anotimp. Ţipă, îşi tânguie oful,

67