Page 132 - Inscriptie in Anti-Teze

Daniel-Dumitru Darie

Versurile peste care au trecut decenii
(1985) sunt în armonie deplină cu altele noi
(2006), marcate toate de iubirea pământeană
şi celestă în acelaşi timp. E ca şi cum poetul ar fi
avut o amnezie şi o împrejurare favorabilă l-a
trezit în alt timp în care şi-a regăsit trăirile vechi.
În ciuda debordantei fantezii, a întoarcerii
sub alte forme la aceeaşi temă, subordonată
unei profunde reflexivităţi, şi chiar în ciuda ori-
ginalităţii metaforice şi imagistice, arsenalul
poetic, paradoxal, este extrem de concis şi de
accesibil. Stăruie, însă, performanţa, un dar al
poeţilor autentici de a intui, netrucată, simpli-
tatea în rostirea adevărurilor existenţiale.
Pe lângă muzicalite, plasticitatea, cum am
mai spus-o, constituie o calitate în plus, sporind
vraja şi reverberaţia emoţională, poetul creând
admirabile tablouri, prin explorarea valenţelor
plastice ale cuvântului.
De scos în evidenţă e că poetul Daniel-Du-
mitru Darie, este un spirit rar, în care omul şi
poetul s-au contropit definitiv. Existenţa sa s-a
sublimat în poezie, iar poezia s-a revărsat fa-
bulos în viaţa sa cotidiană. Să nu uităm a men-
ţiona că Daniel-Dumitru Darie nu s-a lăsat se-
dus de amăgitoarele meandre ale modei şi a
succesului ieftin, rămânând, în plus, constant,
adeptul mult mai rar întâlnitului vers clasic.
Mădălina Loredana Olteanu
Drobeta Turnu-Severin

130