Page 7 - BASME EM

DoAMNA ȘI CEI 25 DE ÎNVĂȚĂCEI Doamna - Elena Mărășescu A fost odată ca niciodată că, de n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit. Demult, pe când se potcoveau puricii cu caiele de aur și pe când făcea plopșorul pere și răchita micșunele, iar oamenii de pe Pământ se înmulțiseră atât de mult, încât numărul lor atingea aproape nouă miliarde, într-o regiune bogată și binecuvântată de Dumnezeu, într-un colț de țară îndepărtată, numită și Grădina Maicii Domnului, domnea o împărăteasă frumoasă la trup și la suflet, căreia supușii îi spuneau Doamna. Aceasta era o femeie creștină, de mică a fost crescută cu frică de Dumnezeu și cu respect față de semeni, o persoană care nu se dădea în vânt după zvonuri, credea doar ce vedea ea cu ochii ei și doar ce auzea ea cu urechile ei. Era pentru toți ca o mamă grijulie. Întotdeauna, cui îi cerea sfatul, îl învăța cu răbdare ce să facă. Tare bună era la suflet, iubea foarte mult copiii și o binecuvântase Bunul Dumnezeu și pe ea, după îndelungi rugăciuni, cu un băiat chipeș și deștept, pe care-l botezase Marius Gură de Aur. Doamna îl iubea ca pe ochii ei din cap și se ocupa de el cu multă grijă și totală dăruire. Îl pregătise pentru viață și îl învățase tot ce știa ea. De vreo trei ani încoace, îl trimisese în lume, la studii mai înalte, cu simbrie, că așa era legea din țara lor, să-i dea pe copii, pe băieți și pe fete, patru ani la învățătură, la Gimnaziu, din clasa a V-a. Aceasta reprezenta o datorie de onoare pentru fiecare om, dar și pentru țară. Ofta biata de ea după el, i se ardea sufletul de dorul lui, dar nu avea altceva ce să facă, decât să se roage să îi fie lui bine, să-l aștepte să își facă stagiul și să revină acasă mai școlit și aproape bărbat. Mamă și profesoară, ca să fie de folos, a rugat-o pe Maica Domnului să-i încerce puterile și să-i dea în grijă măcar un suflet de copil. Aceasta, Mamă și Ea, S-a îndurat și i-a îndeplinit și acum dorința, dăruindu-i mai mulți, tot atâția cât era numărul zilei în care era născută, o mulțime de douăzeci și cinci de fii și fiice, toți cam de aceeași vârstă, doisprezece ani, copii numai unul și unul, că la soare te puteai uita, dar la dânșii, ba. Ați înțeles, cred, că nu erau făcuți de ea, îi 7