Page 84 - BASME EM

- Of! Bine, poți veni, dar stai departe de mine și de mătura mea, ai înțeles? - Yey! Promit să fiu cea mai cuminte și nu mă ating de tine sau de vreun lucru ce-ți aparține. - Doar să nu mai zici lucruri atât de siropoase, mă faci să vomit. - Ok. Atunci să mergem! Cele două „prietene” au plecat împreună pe drum. Prințesa s-a ținut de promisiune. A tăcut tot drumul. A durat puțin până la Fântână și totodată drumul a fost nemilos și rău, spun asta pe limba vrăjitoarei. Pe limba Prințesei Dulci aș spune că drumul a fost dulce, minunat și amuzant. Să lăsăm dulcegăriile deoparte. Fântâna era mare și neagră, ca o morgă plină cu sicrie. UWU! Straniu, nu-i așa? Prințesei i se făcu atât de frică încât a vrut să plece, dar ce să vezi? Voody a încurajat-o să rămână pentru că îi era cea mai bună prietenă. Ea să aibă o prietenă? Cuvintele vrăjitoare și prietenă nu se potrivesc deloc! Cel mai probabil a fost vrăjită, dar nu cred asta. Ajunse aproape de Fântână, Ranchiuna se întoarce spre Dulci și îi spune: - Uite, îmi pare rău pentru tot ce ți-am făcut! - Nu-i nimic. Oricum te-am iertat de mult. Eu nu prea mă supăr pe oameni pentru că știu că ei nu sunt așa și nu vor să facă acel lucru. - Nu știu cum să spun... Vrei să fim prietene? Știu că sună ciudat, dar eu nu mai sunt așa de rea și de nemiloasă, cum crede lumea. Voiam să mă schimb, dar părinții nu m-au lăsat. - Eu chiar vreau. Sincer, nu am prieteni. Probabil că te gândești că sunt prințesă și că am prieteni, dar nu am pe nimeni. Îmi pare rău că te schimbi, poate că o să fim prietene după? - Vrei să-ți dau o veste bună? - Da, spune! - Nu mă mai schimb. Bună, rea, părinții ar trebui să mă încurajeze. Hei! Mi-a venit cea mai bună idee! - Spune! - Îmi voi construi un castel în culori închise pentru că sunt jumătate demon, jumătate om normal. Te superi? - Nu, este o idee minunată! - Ei bine, dragi cititori tineri, să vă spun ceva. Nu ar trebui să vă fie rușine cu cine sunteți. Lumea ar trebui să vă respecte și să vă încurajeze necondiționat. Dacă nu vă încurajează, atunci lumea în care trăiți este rea și crudă. Așa cum era lumea lui Voody. Ea nu era rea, nemiloasă, crudă, urâtă sau îi spuneau oamenii. De fapt, lumea lui Voody era oglinda oamenilor din jur. Părinții, prietenii, colegii și oamenii o încurajau să fie ca un demon. Dacă se schimba era 84