Page 79 - BASME EM

PrinȚesa pierdutĂ Maria Matematiciana - Rotaru Maria A fost odată că niciodată. Demult, într-un regat îndepărtat, două gemene Maria și Bianca, trăiau fericite împreună cu părinții lor, regele Sebastian și regina Elizabeta, fără să știe că această bucurie va dispărea curând. Lenuța, o servitoare a reginei, era geloasă pe regină, așa că i-a pus gând rău, răpind-o pe Bianca în timp ce această dormea și făcând-o servitoarea ei personală. Între-o seară întunecată, a reușit Lenuța și i-a zis în gând: ”Să vezi tu, regină, cât o să plângi!”, apoi către Bianca: - Ești doar a mea, prințeso! Să vezi ce slugă de os domnesc o să am, de-or să moară de invidie și curcile. Bine că nu pot vorbi, că altfel m-ar spune! Dimineață, regina și regele cum au deschis ochii, s-au dus direct în camera fetelor, după obicei. Mare și neplăcută le-a fost mirarea să observe dispariția Biancăi! S-au jelit, au promis recompense, au căutat-o ani la rând, dar era de negăsit, parcă intrase în pământ, până într-o zi, când mama sa cea nouă, adoptiva, a făcut o greșeală. - Bianca, ai terminat? întrebă Lenuța interesându-se de cum sta cu munca la bucătărie. - Încă nu, scumpa mea mamă! răspunse Bianca cu o voce puțin pierită de frică. - Nu contează! De mâine vei merge la castel să faci curat pentru familia regală, pe bani, spuse Lenuța cu un ton aprig. Vezi că abia ne descurcăm și viața este grea! - Cum zici dumneata, mamă! îi răspunse fata supusă. Și uite așa a plecat fata cea pierdută la castel pe post de servitoare. I se spusese să-și țină părul ascuns sub batic și să nu vorbească decât dacă este întrebată. Fata noastră și-a luat bocceluța și a pornit cu inima strânsă. - Se pare că am ajuns, într-un final, spuse Bianca obosită după un drum lung. La intrarea în castel l-a observat pe rege care vorbea cu căpitanul gărzii regale. Ea se duse să îi de binețe. 79