Page 77 - BASME EM

atâta soare, regele fu bucuros de propunere și iată-i pe distinșii oaspeți primiți de frumoasa Lia cu pâine și cu sare, tolăniți la umbra părului, mușcând cu poftă din perele gustoase și zemoase, din merele parfumate și aromate. Au stat ei ce au stat până s-a înnoptat. Atunci au hotărât să înnopteze acolo, la aer curat, că era vreme frumoasă. Luna i-a luminat, iar fata i-a încântat cu poveștile ei, până au cântat cocoșii a treia oară, când s-au hotărât să ridice tabăra și să plece, continuându-și drumul către casă, pe răcoare. Zis și făcut! Ajunși la castel, fiecare și-a reluat îndatoririle zilnice. Într-o zi ploioasă, regele a fost informat de un supus de încredere pe care îl însărcinase cu educația gemenilor lui, că aceștia nu se simt bine de ceva timp, că nu prea mănâncă, nu prea au chef nici de învățătură și nici de antrenament. - Ce necaz a dat peste noi, draga mea? o întrebă acesta îngrijorat pe mama gemenilor, pe frumoasa și înțeleapta împărăteasă. - Prinții, dragul meu soț, cred că s-au îndrăgostit. Pomenesc foarte des în discuțiile lor despre o fată frumoasă, cu obrajii roșii, cu niște cosițe galbene ca grâul copt și cu mijlocelul subțirel ca tras prin inel, cu vocea melodioasă ca a ciocârliei. - Mie nu mi-au spus nimic și nici tu... zise el cu o urmă de reproș. - Iartă-mă, bunul meu rege! Am crezut că o să le treacă repede, mai ales că amândoi sunt la începutul vieții, când iubirile vin și se duc precum ploile de vară. Știi și tu cum este. Eu zic să nu ne îngrijorăm prea tare! S-așteptăm să vedem ce-o vrea Dumnezeu cu ei, propuse convingătoare împărăteasa mamă. Au răbdat ce au răbdat prinții de dor, până ce și-au luat inima în dinți și au îndrăznit să-i ceară regelui fata de soție. Acesta, amintindu-și-o pe tânăra Lia cea cuminte, harnică și frumoasă, a fost de acord, dar avea o dilemă, nu știa cărui fiu să i-o dea. Se gândi el ce se gândi și cuvântă astfel: - Prinții mei, în mare încurcătură m-ați pus! Nu vreau să nedreptățesc pe niciunul, de aceea vă voi pune la încercare. Am avut un vis despre o lebădă a mărilor! Care dintre voi o să o vâneze din Regatul Celor Trei Sute de Mări și mi-o va aduce, a aceluia să fie Lia. Fiecare dintre feciorii gemeni ai regelui și-a luat arcul cu săgețile, traista cu merinde și au plecat pe câte un drum. Prințul Damian, făcuse un ocol și trecuse mai înainte pin livada Liei și își cărăbănise în traistă mai multe mere și pere, apoi plecase în căutarea lebedei mărilor, cu o corabie. Într-o noapte cu lună plină, fără să-și dea seama, prințul Nero crezând că vede lebăda, o săgetase 77