Page 67 - VOLUMUL 3

DINCOLO DE REAL – vol 3-

POEM 123

Pierdut în îmbrățișarea melancolică a amurgului,
M-am regăsit din nou, un suflet rătăcind pe vânturile sorții,
Creat să aparțin acelui singuratic spirit
Pentru care inima mea ar bate, ritmică și însetată.
Din zorii timpului, m-am delectat
În această stare de a fi un sclav al Iubirii!
Iubirea cere răbdare, răbdare, renunțarea la tronul meu
Și expunerea sufletului meu înaintea unei vaste mări de
suflete incomprehensive.
Eu, vârtejul, furtună în haosul meu fervent,
Și Iubirea, albia râului, calmă și liniștitoare,
Permițând existenței mele să curgă, să fie pur și simplu.
Fiind robul Iubirii, mi se acordă
Puterea de a insufla în sufletele întunecate
Melodiile iubirii, armonizate perfect,
Pentru a oferi aripi inimilor lor,
Astfel încât și ele să viseze la îmbrățișarea sa fermecătoare.
Un sclav al Iubirii, trebuie să fiu virtuos,
Țesut din morale, principii, lacrimi,
Sânge și iertare, acceptare,
Voință oarbă și pasiune atât de profundă, atât de fragilă,
O forță asemănătoare cu furia naturii uneori,
Și alteori, o floare delicat parfumată.
Am făcut din Iubire stăpânul meu,
Așa cum a fost ordonat de decretul ceresc,

66