Page 119 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 300

Se visează globalismul hegemon, un gigant pe tron de sticlă,
efemer,
Și poate trăi doar prin răstimpuri scurte, sporadice în loc și
fapt,
Prin forța cea mai crudei terori, cu inima-și închisă în
penumbră;
Se pregătește tacit să domnească prin frică, căci astfel e
calea sa de a se înalța.
"Copiii lumii, uniți-vă!" se strigă, dar e un strigăt sufocat
de fricile împinse adânc,
Ei bat cuie de "dreptate" în mințile jumătate știutoare ca
într-un lemn tare și gros,
Să le răpească gândul de sine, să stoarcă de rațiune până la
ultima picătură,
Și să zidească în ei o conștiință curată pentru jocul murdar
la care sunt condamnați.
Năruit în scenă, globalismul acesta îmbrală cuvinte-n măști
nobile de grijă și bine,
Dar dedesubt rumoare de lanțuri străvechi, pe umerii celor
ce le poartă fără de veste.
O lume ce se rostogolește spre unire, dar se frânge în bucați
de gheață și tăcere,
În jocul lor, noi devenim pioni neștiutori, într-o partidă ce
ea își amanetează viitorul pe nimic.

118