Page 47 - vol6-ro-2

DINCOLO DE REAL – vol 6-

POEM 269

În căutarea sensului vieții, ne naștem în umbra morții
conștiente,
Un ecou al spiritului, al privirii noastre introspective și
pline de întrebări,
Sub greutatea sfârșitului, țesem religii și filozofii ca pânze
de păianjen,
În care firul vieții noastre se prelungește, precum lumina
stelei căzătoare.
Dar sensul plăsmuit e fragil ca puful păpădiei în vântul
schimbător,
Și trăim cu teama crescândă, sufletele noastre vibrând în
disonanță,
Poveștile pe care le țesem ne devin închizători de vise
eterice,
Iar zilele le petrecem încercând să fim umbre ale unei
imaginații vaste.
Viețile noastre devin spectre dansând pe scena minții
noastre,
Un teatru de umbre și lumini, visuri și himere delicate,
Sub clar de lună, în grădinile timpului, căutăm răspunsuri
reflectate,
În oglinzi de apă stătută, adâncind misterul unui adevăr
imposibil de prins.
Dincolo de liniștea cosmică, speranțele noastre ard ca
stelele la orizont,

46