Page 56 - Simpozion Orasul Viitorului
P. 56

creatoare, depăşind înţelegerea îngustă, eronată, potrivit căreia libertatea de manifestare şi creaţie a
               copiilor se dezvoltă spontan.
                       Aplicând  cu  pricepere  jocul  didactic,  învăţătorul  trebuie  să  poată  valorifica  unele  din
               bogatele resurse formativ-educative ale acestuia în angajarea personalităţii copilului de a desfăşura
               o activitate ce solicită efort susţinut, dar într-o atmosferă de voie bună, de cooperare, de înţelegere .
                       Jocul Telefonul naturii este un joc care stimulează fantezia.
                       Obiective vizate: dezvoltarea originalităţii, a imaginaţiei creatoare, stimularea creativităţii.
                       Sarcina didactică: crearea unor personalităţi cât mai variate şi originale.
                       Desfăşurarea jocului:
                       Înainte  cu  câteva  zile  de  desfăşurarea  jocului  elevii  vor  primi  sarcina  de  a  studia
               comportamentul unui anumit animal şi mediul de viaţă al acestuia. Mai interesant va fi atunci când
               li se va cere să-şi imagineze o convorbire telefonică pe care au avut-o, cu un animăluţ, insectă, gâză
               etc.  Pentru  a-i  ajuta  să  creeze  personificări,  învăţătorul  îi  va  cere  elevului  să  relateze  această
               convorbire, pornind de la o introducere.
                       Exemplu:  „M-a  sunat  greieraşul  şi  mi-a  spus  că…”  Această  introducere  presupune  că
               animalul vorbeşte şi are comportament uman.
                       La  clasa  I  se  poate  folosi  des    jocul  „Dansul  literelor”,  care  îi  antrenează  într-un  mod
               deosebit pe micii mei şcolărei. După ce elevul învaţă o literă le-o prezint şi într-un mod deosebit,
               caricatural,  în  diferite  ipostaze  umane,  pe  o  planşetă  pictată.  De  exemplu  „B”  poate  apărea  sub
               forma unui bucătar grăsuţ, cu o bonetă imensă pe cap. Pornind de la forma literelor se poate cere
               elevilor să inventeze personaje sau să atribuie fiecărei litere câte o însuşire omenească. Astfel se vor
               alcătui numeroase personificări care pot fi adunate într-un text intitulat: „Dansul literelor”.
                       Va câştiga elevul care va crea cele mai multe personificări.
                       Dacă  ne  gândim  la  clasele  mai  mari,  cls.  II-IV,  aici  sunt  foarte  eficiente  jocurile  care
               stimulează crearea poveştilor.
                       Poveştile  copiilor  reprezintă  o  altă  modalitate  de  stimulare  a  potenţialului  creativ;  ele
               demonstrează capacitatea copilului de a exprima într-o altă creaţie viziunea şi atitudinea faţă de un
               model literar. Acestea sunt  scurte, fără divagaţii, fără  explicaţii  întinse, o înlănţuire spontană de
               imagini. Ei se centrează pe întâmplări cu animale sau cu oameni în care întrevăd, în acelaşi timp,
               umorul, dar şi conflictele, problemele ascunse direct sau indirect. Experienţa personală este punctul
               de plecare. Copiii vor fi stimulaţi să introducă personaje noi şi să complice acţiunile, să organizeze
               logic  discursul  verbal,  să  introducă  în  aceeaşi  poveste  personaje  din  poveşti  diferite,  să  se
               îndepărteze de subiecte ştiute, combinându-le sau chiar transformându-le.
                       Un joc interesant care stimulează crearea poveştilor este jocul „fabrica de poveşti”.
                       Obiective: dezvoltarea flexibilităţii gândirii, a imaginaţiei creatoare, îmbogăţirea şi activarea
               vocabularului.
                       Sarcina didactică: crearea unor poveşti pornind de la cuvinte date.
                       Desfăşurarea jocului: învăţătorul pregăteşte o pălărie conţinând bucăţele de hârtie pe care
               este scris câte un cuvânt (legat, mai mult sau mai puţin de subiectul respectiv).
                       Unul dintre participanţi extrage un cuvânt şi începe fraza cu „a fost odată…” şi utilizează
               cuvântul extras. Pe rând, fiecare dintre participanţi extrage un cuvânt şi completează povestea cu
               ajutorul câtorva fraze, folosind şi cuvântul extras. Ultimul participant încheie povestea cu „Morala”
               urmată de o formulă care să conţină ultimul cuvânt extras din pălărie.





                                                                                              51
   51   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61