Page 54 - Simpozion Orasul Viitorului

specifice mai multor discipline (literatură, ştiinţe, educaţie civică) în forme noi și interesante, au
oferit o viziune de ansamblu asupra temei vizate.
Activităţile interdisciplinare asigură o învăţare activă; dau libertate de exprimare şi de
acţiune elevilor şi cadrelor didactice; cultivă cooperarea și ajutorul reciproc; au valoare diagnostic
(sunt un bun prilej de testare si de verificare) dar și prognostică (indică măsura în care elevii
prezintă sau nu anumite aptitudini), valorizează experienţa fiecărui elev care este cosiderată piatra
de temelie pentru noile abilităţi și capacităţi ce vrem să le formăm. Activităţile interdisciplinare au
pronunţate valenţe formative, favorizează identificare ,,unicităţii elevului’, cultivarea aptitudinilor
creative: flexibilitatea, elaborarea, originalitatea, sensibilitatea pentru probleme si redefinirea lor.
Din această perspectivă, realizarea interdisciplinarităţii trebuie să aibă în vedere obiective ce
vizează tratarea complementară a temei, plecând de la un declanşator comun, printr-un parcurs
adecvat la conţinutul altei materii şcolare.
De maximă importanţă sunt metodele menite să permită angajarea elevilor într-o dezbatere,
în care sa fie valorificate experienţele de cunoaştere, capacităţile lor imaginative, de comuicare, de
interacțiune.
Abordarea opționalului într-o manieră interdisciplinară a favorizat realizarea diverselor
conexiuni care se vor materializa în atitudinile copilului fața de mediul înconjurător sau de
societatea în care trăiește și se dezvoltă. Consider că astfel de activitați au contribuit la dezvoltarea
spiritului de observație, la stimularea creativității, a perspicacității în gândire și acțiune; prin
asemenea lucrări copiii și-au însușit și și-au consolidat sistematic cunostințele despre mediul
înconjurător, și-au dezvoltat procesele psihice și mai cu seamă, imaginația creatoare.
„Copiii sunt creativi în mod natural și doar așteaptă atmosfera propice pentru a-și manifesta
creativitatea.’’ (după J.C. Gowan,G.D. Demos)

Bibliografie:

1. Roșca, A.(1972): Creativitatea,Editura Enciclopedică Română, Bucureşti;
2. Sălăvăstru, D., (2004): Psihologia educaţiei, Editura Polirom, Iaşi;
3. Amabile, T., (1997): Creativitatea ca mod de viaţă , Editura Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti.

49