Page 10 - Revista Vitrina cu Oglinzi - nr. 4
P. 10
REPORTAJE
Lacrimile Marelui Poet s-au topit în valurile Mării Negre. Ce tristeți ascunse, ce frânte
idealuri; câte clipe pierdută, câte amintiri obsedante la care să renunțe...
Iubirea, vechea, sincera sa Iubire ... iubirea ”cedată” vechii ROME! ... unde să-și contureze
noii fiori, sentimentele afine fgândurilor neîmplinite?!
Inima sa ca o corabie în sfărâmare ... Sufletul său ca un catarg rupt de furtuni
violente... Plutiri de aed, aproape de zeii, spre Pontul Euxin...
Captivități lirice, ovidiene...
Rafinamentul liric al Marelui Poet OVIDIU, bogăția de gânduri și imagini, șefuite
atent, cu acuratețe și suavitate lirică, concordă cu starea sa de dispoziți, cu reminescențele și
observațiile zilnice.
Poezia exilului este încorsetată de stări potrivnice, de răzvrătiri contra soartei, în care
regretul își pune amprenta peste cotidian.
În spiritul educației sale, Publius Ovidius Naso nu renunță la principii, nici la
sentimente; le înnobilează continuu, perseverent în arta iubirii, în perfecțiunea neîntreruptă a
versului, întru iubire onirică, lirică, plină de metafore și epitete în care verbul ardent devine
spadă vie sângerândă, iar lacrima neplânsă-scut, dor de suflet nedurut, neîngenunchiat...
Viața poetului la granița Marelui Imperiu Roman i-a fost îndulcită cu poezie, cu
ospitalitatea locuitorilor de pe țărmul Pontului Euxin. Publius Ovidius Naso s-a apropiat
continuu de ei, s-a integrat în viața și trăirile cotidiene ale celor din preajma sa.
