Page 11 - Revista Vitrina cu Oglinzi - nr. 4
P. 11
REPORTAJE
Dorul de Roma s-a cauterizat cu timpul; meleagurile Tomisului i-a alinat răni
lăuntrice, sufletul căutând zboruri lirice spre orizonturi vechi, latine...
La marginile Imperiului Roman, Publius Ovidius Naso își caută noul sălaș, noua casă
– timpul argumentează starea și principiile. OVIDIU se autoregenerează ca statut social întru
convergența sa spirituală.
Noua PATRIE îi va fi definitorie...
Să nu uităm nicicând că OVIDIU este PRIMUL POET al NAȚIEI ROMÂNE!
Să nu uităm că atunci când alții nu aveau NEAM, nici ȚARĂ, nici HOTARE, noi, aveam un
POET, o ENTITATE VIE SPIRITUALĂ, aveam un IDEAL, aveam o ROMÂNO-
LATINITATE, aveam UNICITATE, aveam UNITATE!
Repere ovidiene în România
Publius Ovidius Naso a fost primul nostru POET ROMÂN. Sufletul lui latin s-a unduit
atât stelar, cât și teluric întru miezul entității strămoșilor noștri. Valurile Mării Negre,
vânturile carpatine, miresmele dealurilor pline cu fructe și struguri l-au îmbiat pe Marele Poet
și semenii lui.
Aici, în DACIA LATINĂ, Poetul a simțit parfumul liric al salcâmilor, teilor,
castanilor.
Aici, în DACIA LATINĂ, Poetul între slavă și martiriu a atins lacrimile zeilor care s-
au întristat și l-au înălțat pe solurile Eternității lirice.
Aici, în DACIA LATINĂ, noi ne-am născut ca NAȚIE sub sigiliul ROMEI
IMPERIALE.
