Page 24 - revista arpia 20_Neat

editată de FORȚELE
AERIENE ROMÂNE.

Momentul cel mai
greu al vieții sale a fost 2
aprilie 2005, când sorții
au decis că manșa
avionului trebuie să facă
loc unei lupte inegale cu
o suferință care nu l-a
cruțat. Atunci, ceva în
sufletul lui a murit, fi-
indcâ a aterizat pentru
ultima oară și i-au rămas
pentru totdeauna
neostoite dorul și setea

de zbor, de înaltul ceru-
lui. Multe din scrierile
sale, mai ales cele pe
care le regăsim în
coloana albastră pe care impunea și cu oameni care nu meri-
a păstort-o ceva vreme în paginile tau, își făceau sălaș în inima ta,
OBSERVATORULUI MILITAR, rămânînd acolo pentru multă
aveau un motto:” Odată am zburat și vreme”. Pentru familie Foozie a fost
eu...odată...Dovadă n-am, dar îmi un exemplu de dragoste și devota-
aduc aminte!”. Sunt nenumărate lu- ment, iar pentru prieteni a fost in-
crurile care ne reamintesc de structorul, maestrul, fratele mai
FOOZIE, de la expresiile sale con- mare.
sacrate și frumos graseiate „seară Ne-a fost mereu alături în mo-
bună om bun” și „fugi cu mente grele.
barca”,latot ce a fost ca om, ca pri- Ne-a învățat pe toți nu doar
eten, ca pilot, ca instructor de zbor, meserie, dar și să trecem demni prin
ca artist al condeiului.
viață și să ne facem datoria cu pro-
fesionalism.
Pe blogul POVEȘTI DE AERO- Însuși curajul cu care a trăit
DROM, autorul acestuia ne lasă până în ultima clipă, în ciuda unui
câteva cuvinte emoționante, al cărui război crunt cu greaua sa suferință,
mesaj îl împărtășesc și eu:”Foozie reprezintă demnitate.
avea o voce inconfundabilă. Avea un Prin asta ne-a dat o lecție de
fel anume de a-ți pătrunde în suflet, viață, lăsând pentru fiecare dintre
reverberându-se în tine, umplându- noi ca amintire câte un vers din
te de ecouri, în timp ce cuvintele lui, POEZIA ZBORULUI.
adânc meșteșugite mare parte din
timp, chiar și în situații când nu se

Aeronautica - ARPIA , nr.20, februarie, 2020 23