Page 20 - revista arpia 20_Neat

ZORI DE CARIERĂ MILITARĂ

Comandor(r) Zarzără Vasile

Într-o-zi de primăvară- vară ,în că am luat exa-
anul 1968,în urma susţinerii examenu- menul pintre
lui de admitere la liceul militar Dimitrie primii din opt
Cantemir-Breaza, în autogara Piteşti,m- sute de
am întâlnit cu un coleg de şcoală c a n d i d a ţ i , a m
generală,şi am luat hotărârea să nu mai scos o pungă de
cumpărăm bilete la autobuzul care plasic din vali-
oricum ajungea seara in localitatea de joara de
destinaţie,de banii de bilete, ne-am carton,şi i-am
burduşit buzunarele cu tutun prost,şi pus-o în braţe.
am plecat spre Bureţeşti peste vreo cinci Auzind acest
văi şi tot atâtea dealuri,făcând socoteala lucru,şi bâjbâind printre hârtii,spune
că prin păduri economisim pesta zece hotărât că şi el lasă lucrul pe mâine şi
kilometri din cei treizeci şi cinci pe dru- merge la birt unde fiecare făcea filo-
murile pe atunci prăfuite. zofie,şi se lăuda cu realizările de
Venind prin pădure,l-am găsit pe sezon,printre vălătucii de fum şi mirosul
tata la coasă pe dealul din preajma de băutură,pentru a uita de iluziile şi
casei.L-am sautat cu o prefăcută deşertăciunile unei vieţi dificile şi
condescendenţă,şi umilinţă,spunându obidite,unde refulările personale dar şi
că deşi am luat note mari nu ştiu de ce cele colective erau exprimate in stil
nu am fost admis,probabil n-am avut moromeţian.
noroc. Nu ştiu cât a priceput din docu-
Implicat în examenul meu,cu o mentele respective,dar avea încredere în
relaţie pe la comisariatul militar din profesorii mei şi mai mult în vadra de
Piteşti pentru vizita medicală ţuică,pe care tocmai credea că a pierdut-
preliminară, dar şi o vadră de ţuică,pre- o,oricum eu am scăpat de travaliu o
supus pierdută pe apa sâmbetei,mi- mică perioadă,iar el a câştigat o clipă de
reproşat cu năduf,,Ce noroc î-ţi trbuia răgaz.
mă,de câtă minte,atâta noroc! I-ţi Nu ne-a bătut niciodată pe mine
hainele de muncă şi vino să mă ajuţi să sau pe sora mea,a murit destul de
strângem fânul.,, tânăr,în schimb mama care încă trăieste
Când l-am auzit de muncă,eu care,, şi acum,ne-a ciomăgit cu
eram topit” după aşa ceva,m-am întors supramăsură,dar nu-i purtăm pică pen-
belicos spre părinte şi i-am zis războinic tru că meritam din plin. Era doar

Aeronautica - ARPIA , nr.20, februarie, 2020 19