Page 24 - 19.10 GSM FB revista SNL Nr. 10

22 Seniorii Naționali Liberali Info SNL 2/2019

soarta țǎrii: „ȋnvingǎtoare cu ea sau ȋnvinsǎ cu ea”. Prezent la acea memorabilǎ ședințǎ, I. G. Duca nota:
„Regele Ferdinand, discutabil din atȃtea puncte de vedere, a dovedit cǎ este un mare suflet și prin
aceasta nu numai cǎ va rǎmȃne, dar se va impune respectului și admirației posteritǎții”. Hotǎrȃrea de a
intra ȋn rǎzboi alǎturi de Antanta și ȋmpotriva țǎrii natale i-a impus enorme sacrificii personale, punȃnd
mai presus de toate sentimentul datoriei.
Pentru a aprecia la adevǎrata valoare dramatismul situației, trebuie subliniat faptul cǎ ȋn urma acțiunii regelui
Ferdinand I, familia de Sigmaringen nu l-a mai recunoscut ca membru al Casei de Hohenzollern. Fratele sǎu l-a
considerat ca trǎdǎtor al numelui și al armelor, iar Ȋmpǎratul Wilhelm al II-lea ȋi retrage decorațiile acordate. Aceste
mǎsuri l-au afectat profund, ȋnsǎ, dupǎ propriile mǎrturisiri, nu avea sǎ regrete niciodatǎ pasul fǎcut.
S-a spus cǎ regele ferdinand I ar fi fost permanent influențat ȋn adoptarea celor mai importante
decizii politice de cǎtre persoanele din anturajul sǎu. Este adevǎrat cǎ a avut o strȃnsǎ legǎturǎ cu
primul ministrul liberal Ionel I.C.Brǎtianu, bazatǎ, însă, pe afinitǎți
privind evoluiția societǎții romȃnești. De asemenea, ȋn momentele
dificile, cȃnd prudența și tactul trebuiau sǎ caracterizeze orice
declarație oficialǎ, Suveranul a solicitat părerea reginei Maria*.
Ȋnfǎțișȃnd dramatismul situației din Moldova, ca urmare a
ȋnfrȃngerii suferite ȋn prima parte a campaniei, I. G. Duca sublinia
modul admirabil ȋn care Regele a suportat nedreptǎțile, suferințele și
umilințele. Impresionat, corespondentul american al ziarului Times
remarca atitudinea loialǎ a Suveranului și credința neclintitǎ ȋn victoria
Aliaților. Amintind-și vizitele ȋntreprinse de Suveran ȋn spitalele ce
adǎposteau rǎniții, locotenent-colonelul Radu R. Rosetti menționeazǎ
lungile convorbiri ȋntre „țǎranul-ostaș și omul ȋnțelegǎtor ce purta atȃt
de simplu și atȃt de demn coroana”.
Astfel de aprecieri nu au fost singulare. Ȋn mijlocul privațiunilor
rǎzboiului, presa ieșeanǎ evidenția cǎ: „M.S. Regele Ferdinand a urmat
drumul drept al datoriei cǎtre conștiința sa și cǎtre poporul sǎu, s-a pus
ȋn fruntea luptei pentru realizarea idealului nostru național. Este un act
pe care poporul romȃn ȋl va prețui ȋntodeauna (…) și pe care istoria ȋl va
reține ca pildǎ a dragostei și devotamentului cu care un suveran a știut
sǎ-și serveascǎ Țara și poprul sǎu”.
Ȋn timp ce la sfȃrșitul anului 1917, diplomații germani și austrieci,
ȋmpreunǎ cu unii politicieni romȃni de la București, avansau planuri de ȋnlocuire a Dinastiei, Mackensen
consemna ȋntr-un raport cǎtre Impǎratul Wilhelm al II-lea cǎ: „armata romȃnǎ pǎstreazǎ ȋncǎ o disciplinǎ
severǎ, iar Regele și Regina au știut, ȋn starea de mizerie a rǎzboiului, sǎ-și cȃștige simpatii”.
Ȋmplinirea aspirațiilor naționale a fost de naturǎ a consolida unitatea ȋn jurul Coroanei. O dovadǎ de
simpatie și recunoștințǎ la adresa Suveranilor a constituit-o primirea entuziastǎ, ȋn anii 1919 și 1920, a
Familiei Regale ȋn provinciile recent revenite la țara mamă: Basarabia, Bucovina și Transilvania.
Ȋncoronarea regelui Ferdinand și a Reginei Maria la Alba Iulia (15 octombrie 1922) nu avea sǎ reprezinte
decȃt o consecințǎ fireascǎ a noii situații create.
Admirator al sistemului monarhic englez, Ferdinand I a respectat principiul potrivit cǎruia: „Regele
domnește, dar nu guverneazǎ”. Respectȃndu-și cuvȃntul dat pe front, Suveranul a susținut ȋnfǎptuirea
reformei agrare, și adoptarea votului universal, elaborarea unei Constituții democratice cerutǎ de organizarea
noului stat. Toate aceste transformǎri sunt legate și de numele regelui Ferdinand I. Ele au fost apreciate
de contemporani. Nu au fost neglijate nici preocupǎrile culturale și științifice. Prin sumele oferite de
Monarh s-a ȋntemeiat Fundația Universitarǎ Ferdinand I la Iași, iar la Cluj s-a inaugurat Universitatea.
Spre sfȃrșitul domniei, Suveranul a fost nevoit sǎ facǎ un alt sacrificiu personal: și-a dezmoștenit primul
nǎscut, prințul Carol, schimbȃnd ordinea succesiunii la Tron ȋn favoarea lui Mihai, nepotul sǎu minor.
La 20 iulie 1927, regele a ȋncetat din viațǎ, dupǎ o grea suferințǎ cauzatǎ de o boalǎ necruțǎtoare,
fiind ȋnmormȃntat ȋn cripta Bisericii de la Curtea de Argeș, alǎturi de ȋnaintașul sǎu Carol I, rǎmȃnȃnd ȋn
posteritate ca ,,Ferdinand cel Loial” sau ,,Ferdinand Ȋntregitorul”. (prof. Anefi Vildan)

N.R. * Un rol important în atitudinea și activitatea regelui Ferdinand I l-a jucat soția sa, regina Maria,
care i-a fost adevărat consilier și susținător în toate deciziile. Mai mult, regina Maria a fost aceea care
s-a implicat activ, în timpul primului război mondial și în multe demersuri diplomatice, mai ales, în timpul
desfășurării Conferinței de Pace de la Paris (18 ianuarie 1919-21 ianuarie 1921), încheiată cu semnarea
Tratatului de la Trianon (4 iunie 1920) și recunoașterea reîntregirii României.
De fapt, data oficială a reîntregirii țării este 4 iunie 1920. 1 decembrie 1918, a fost unul din pașii importanți
în drumul spre reunirea neamului românesc, așa cum a fost 27 martie 1918, prin revenirea Basarabiei la țara
mamă sau 28 noiembrie, reunirea cu Bucovina sau 3 august 1919, unirea Banatului cu România.
Fotografii realizate de fotograful moldovean Adolphe A. Chevallier în timpul refugiului familiei regale la Bicaz în 1919.