Page 5 - Toamna in oglinda lui brumar

Te iubesc, toamnă

Toamnă, în arămiul tău mă oglindesc,
Iar caldu-ți curcubeu mă îmbie la visare

Sunt o frunză, pe aripi de vers mă unduiesc

Și am tendința să mă apropii de soare.

Tu, poezie ești pentru mine, toamnă,

Iar versul tău etern mi te pictează-n agonii

Zorii se proslăvesc la a ta icoană

Precum sihaștrii în tăcutele chilii.

Trăiește-mă a foc, eu te iubesc a viață,

Și lasă clipa-n rugi să lunece pe tâmple

Să gust pastelatele culori de dimineață

Chiar dacă spasmul iernii stă să se întâmple.

Mă pierd în fantasma-ți arămie,

Aștept să gust lumina ploilor ce vin

Pe strune de vioară-n liturghie
În altarul meu profan de smirnă și absint.

Te iubesc toamnă a melancolie,

S-au așezat frunzele pe aleile din parc
Să ne sărutăm iar sub noaptea sidefie

Să visăm și să ne iubim căci vremea nu așteaptă.