Page 10 - Toamna in oglinda lui brumar
P. 10
Vis de toamnă
Coboară albastra năframă,
Te caut prin codrul străbun,
Se leagănă crengi de alun,
Frunzișul rebel se destramă.
Te caut în umbra rărită,
Copacii plâng frunze de dor,
Se leagănă frunzele-n zbor
Și ploaia se cerne uimită.
În umbre și ceață răsfrânge
Un gând încolțit mai demult,
În timpul pribeag.
Îl ascult: O lacrimă-n inimă plânge.
Nu știu de ce plânge... Pustie E lumea...
Iar vântul de fum Împrăștie frunze duium.
Îți spun: bun venit, poezie!
