Page 13 - Toamna in oglinda lui brumar
P. 13
Cântecul toamnei
Se scutură frunzele-n zarea târzie,
Copacii scheletici oftează lumesc.
Văzduhul e văduv, de cânt, veselie.
Doar vântul mai bate-n azurul ceresc.
Un zâmbet de soare, ce glia sărută,
Brânduşe trezeşte-n tomnatic decor.
În dans crizanteme... Visând neştiută,
O rază de aur adoarme pe-un nor.
La poartă zorele albastre încântă.
Aminte mi-aduc doar de crinii mei dragi.
Renasc păpădii...
Şi o pasăre cântă.
Se-arată lumina-n pădurea de fagi...
În zări trandafirii şi-arată splendoarea
Şi visul tomnatic surâde în flori.
Din văluri de ceaţă se naşte-nserarea...
O șoaptă și triluri se-aud uneori...
