Page 17 - Toamna in oglinda lui brumar

Printre frunze

soarele atârnă pe pleoape

plouă și plouă
în fiordul sufletului

vremea trece, vremea curge

unde plânge vioara, cântec prelung

pe strune de timp

plouă și iarăși vine toamna

pe pletele rebele

petale curg în cale
amurgul se scurge în vale

valea gândului, țipătul pământului

copacii s-au dezbrăcat în tăcere

de frunze, de lacrimi, de toate
e gândul arămiu, ca frunza ruptă, căzută

copacii triști și goi, pășesc după noi

curg ploi, șuvoi

mi-e dor de un câmp cu flori
e toamnă iar