Page 13 - Vitrina cu oglinzi - numarul 5

Este-n bob de grâu mănos copt sub razele de soare,

Este-n pâinea rumenită și-n colacii de sărbătoare,

Este-n drobul cel de sare ce-n adâncuri se găsește,

Este-n Dunărea albastră ce se varsă-n Marea Neagră!

Dragostea de neam și țară este dulcea Românie,

Care din strămoși ni-e dată s-o păstrăm în veșnicie,

Tricolorul este steagul cu el țara se mândrește,

Roșu-i sângele vărsat de eroi în bătălii,

Galbenu-i spicul câmpie ce mănos mereu va fi,
Albastru-i cerul senin ce ne aduce bucurii!

- La drum spre Basarabia!

de Tudor Matresu
Către Chișinău era drum lung. Câmpii întinse cu roadele toamnei împlinite, aproape de cules.
Berechet, în puterea cuvântului. Când dă Dumnezeu, are și săracul și bogatul. Din când în când, pe
traseu, apărea câte un tânăr fluturând ba o pungă de pește, ba câte un crăpcean de toată
frumusețea.
Râmnicu Sărat , Focșani , Tecuci , Bârlad.... Drum presărat cu istorie.

Aproape de Huși, ne-a prins noaptea. Pe ambele părți, podgorii împrejmuite. La urcușul spre
Dobrina, “Loredana”, așa își denumise Stelică -șoferul, mașina, a cedat obosită. S-a oprit în pantă. “E
clar, s-au înfundat filtrele de motorină”, au stabilit Stelică și Daniel Dincă, de profesie inginer
mecanic auto. La lumina lanternei, au fost înlocuite filtrele. Rămăsesem și fără apă. Un țăran din
zonă urca cu un car cu fân. Ne-a dat toată apa ce-i mai rămăsese. I-am mulțumit. Am simțit căldura
aproapelui. “Loredana” a luat-o din loc. Huși , Albota ,vamă.

Aglomerație în vamă. Rând de mașini de peste un km.

Vama românească ne-a rezolvat repede. În schimb, dincolo, în vama de peste Prut,
așteptare, formalități, priviri dușmănoase. Nu sunt totuși români? m-am întrebat. Sclipiri de ură în
priviri, duritate în glas. Unde ne aflăm, de fapt, în Uniune sau în Moldova noastră?
Ni s-a impus taxă pentru drum. În dolari sau mărci. De unde să avem noi valută vest? Le-am
explicat care era scopul pentru care ne aflam noi acolo. “Ce v-am chemat noi? ni s-a reproșat. Poate
că aveau dreptate. Nu ne-au chemat ei, comuniștii ruși aflați la putere, vechile structuri. Dar copiii de
dincolo aveau nevoie de cărți cu grafie latină și noi venisem acolo pentru ei, pentru acele suflete
nevinovate de pui de români. La punctul unde se plătea taxa pentru drum , o femeie, doamnă, am
vrut să-i spun dar nu merita. Era ora 23,00. Dacă nu plătiți, rămâneți până mâine la orele 9.00, când
vine șeful. Am încercat la poartă fără acel document. Grănicerul era rus. Am încercat să-i explicăm.
Deși foarte tânăr, ne-a repezit cu răceală în glas. Răstit , chiar. “Davai nazad”(Înapoi) !