Page 15 - Vitrina cu oglinzi - numarul 5

magazine nu prea aveai ce cumpăra. Mărfuri puține, scumpe și se vindeau numai pe bază de
pașaport local, un fel de buletin de-al lor. Pe lângă aceasta, am rămas cu un gust amar și datorită
faptului că pe stradă și în magazine nu am auzit un cuvânt românesc. Să le fi fost atât de dragă
moldovenilor noștri această limbă de gresie, limba rusă ? Efectiv, le era frică să vorbească
românește. Timpul le rezolvă pe toate. Seara, la orele 21:00 am părăsit orașul Chișinău. Un ultim
rămas bun de la poetul Cristian Harnău, redactor la publicația “Țara”, scriitor care își dorește cărți de
literatură beletristică, multă beletristică din România. Beletristică și carte istorică.

Înapoiere în vamă a decurs fără probleme. În vamă însă, multă dezordine. Orele 23:00

Sute de autocare așteptau. De asemenea, autoturisme, TIR-uri. Vama închisă. Am încercat să
le explicăm ce este cu noi. Venisem aici în scop umanitar. Nu pentru afaceri. Nici nu voiau să asculte.
“Davai nazad” ( Înapoi!).

Ofense. Injurii. Bine că nu le înțelegeam sensul. Când s-a deschis vama, dimineața, după
orele 8:00, cei care treceau dincolo de porțile de intrare în vamă, erau aleși preferențial. Știau ei de
ce! Davai nazad! Erau singurele cuvinte cu care ne întâmpinau grănicerii și vameșii. Pe la orele 11:00
prin bunăvoința unui grănicer, am trecut “Styxul”, acele porțí blestemate, de care credeam că n-o să
mai trecem niciodată. Mergea încet, dar greul trecuse. Se controla la sânge. Pe mulți îi întorceau din
vamă. La noi, ce să vadă? Chiar nimic?, ne-a întrebat un vameș. Nimic. A dat din cap. Pe mimica feței
i se citeau mirare și neîncredere. În urma controlului de rutină, dar foarte amănunțit, ne-am
îndreptat spre vama noastră. Am intrat în vorbă cu un tânăr basarabean. Nu i-am cerut numele. În
schimb, l-am întrebat ce gândește despre starea lor, despre destinul lor gri deocamdată, despre
prezent, dar mai ales despre viitorul lor și acea vamă blestemată, păzită cu strășnicie de cerberii ruși.

“Noi și acum trăim constrânși în Țara Moldovei, nu s-a rezolvat mare lucru cu Independența.
Iar vama? De vamă țin cu dinții. Oricum, noi ne dorim să fim cu voi. Viitorul nostru este legat, în
primul rând, de voi.

Numai așa vom izbuti, prin voi, să lărgim hotarele țării până la Nistru. Am trecut, în fine, și
prin vama noastră, unde a mers repede și mult mai simplu. Din alt aluat erau făcuți vameșii și
grănicerii. Politețe, buna cuviință și respect. Românul tot român, la el acasă. “Loredana” s-a așternut
la drum. Parcă nu mai simțeam oboseala. Deși, cu odihna nu prea făcusem casă bună. Același traseu,
acum luat înapoi. Oameni gospodari prin bostane. Recoltau pepeni sau păzeau podgoriile pe
întinderi nesfârșite. Porumbul aștepta nerăbdător să-și ia tălpășița din câmp spre hambarele
țăranilor. Înserarea ne-a prins la Alexandria. Am lăsat remorca la Țigănești, la Stelică acasă. Trebuia
să ajungem la Turnu Măgurele. Dar ce puteam pleca așa? Pe masă au apărut o gustare și o sticlă cu
țuică. Românul tot român în casa lui. La Turnu Măgurele, am ajuns în jur de 22:30. Încheiasem o
etapă grea, cu destule emoții. Dar frumoasă. Satisfacția auto-dăruiri nu mai cunoștea margini. Ceva
din sufletul nostru rămăsese la Chișinău, dar luasem cu noi și ceva din sufletul lor de români chinuiți.
Ei, basarabenii aveau nevoie de noi mai mult ca oricând. De acel ceva din străfundurile ființei noastre
de români. Acel ceva care poartă numele de Dragoste și frumusețe spirituală.
13 septembrie 1991

Radu Botiș - Activitatea desfăşurată de către preotul Vasile Lucaciu în America în scopul realizării
Marii Unităţi Naţionale

Personalitate politică complexă a epocii sale, Dr. Vasile Lucaciu, s-a situat în prim-planul
marilor evenimente sociale, politice şi naţionale, valorificând la maximum condiţiile existente pentru
cauza poporului român. A ştiut mai bine decât nimeni altul să conceapă soluţii realiste, specifice de