Page 87 - THE BOOK DEMO

Dunele instabile

Cu privirea căzută în pământ
Îți numeri din nou degetele de la picioare.
Nu mai simți de mult nisipul greu
Ce se scurge printre ele
Ci doar fața arsă cu răutate de soare.
Îți continui drumul
Dar nu îndrăznești să-ți ridici privirea

Știi foarte bine ce te înconjoară-
Ți-au descris totul despre dunele instabile;

Te-au avertizat în legătură cu soarele
Și cum nu ai voie să-l privești.
Dintr-o dată strigi
Și te lași să te topești ușor
Pe nisip
Lăsând înapoia ta o mica urma
Ștearsă rapid de dunele instabile.
Ce nu apuci sa vezi insa
Este cum urletele tale se prefac în păsări
Ce o să atingă
Într-o zi
Soarele.

Bristena

86