Page 20 - Lacrimile Cuvintelor Mele

Ruga de zbor

e seară și nu vreau s-adorm

fără a scrie

un bilet de adio

visului ce-a făcut pat din sufletul meu –

iubirii neîntâmplate din sâmburele gândurilor mele –

și ochilor și pietrelor și curcubeielor ce mi-au vorbit,

cu vorbele tale, despre seceta

singurătății mele fără seamăn.

dar ceasul din buzunar îmi ticăie ritmul

judecății din urmă iar

vorbele rămase par a-și fi uitat înțelesul de sine

în afara alfabetului tău,

așa că-mi gătesc cearșafurile,

te visez înainte de a visa,

e momentul de cumpănă,

lângă mine trăiești asemenea mie,

negura nopții scindate se culcă-n noi.

Doamne, lasă-mi zborul

așa cum o făceai în copilărie

sau fă-te că mă lași să zbor

dacă sunt căzută deja!

20