Page 25 - Lacrimile Cuvintelor Mele

(Rosto)golirea

mi-a atras atenția că era
mult prea ieșit pe fereastră
tata, de parcă ar fi vrut ca
fumul de țigară să nu-i atingă
pereții casei. după un timp
mi-am dat seama că luna
făcea să pară a
normală poziția sa
sau poate a fumului ce
se (rosto)golea în cavalcade și
complica perspectiva lipsei
aripilor – nu lua numele

Domnului în deșert – îmi striga
tata iar eu mi-aminteam
de moarte,
de dansul fiicei ce-am
fost și-al tânărului
tata din care des
prinsă mă
rost
o
goleam.

25