Page 26 - Lacrimile Cuvintelor Mele

Stăpâna vânzare

și mereu am însetat
între vecerniile clipei,
ce-mi sorbea câte un lan de senin,
de rodul viței întru sângele Lui
ce încă se varsă pentru noi
deși cina-i deja jefuită de taină.

iată,
vor veni nechibzuite treierări
ale grâului/neghinei.
sudorile ne vor înflori în macii
lepădați.
șuvoaie de ape ni se vor mântui
sub pleoape
iar cei fără de lege nu vor fi niciodată
mai de-ajuns.

e vremea cinei jefuită de taină.
e vremea să-mi duc paharul la gură.
e vremea să-i sorb ispititoarea licoare până
la cea din urmă boabă.
e vremea să primesc sărutul celui mai apropiat
dintre fii – ce

întăritor sărut și
cât de stăpână vânzare,
Doamne(?!)

26