Page 35 - Lacrimile Cuvintelor Mele

Umbra nopţii –

Umbra nopţii se întinde, Te- aş chema în calde şoapte

Liniştea ei mă cuprinde Să te- întorci pentru o clipă

Retrăiesc iar o poveste, Şi din dor să faci risipă!

Ce în suflet vie- îmi este! Noaptea visele le-aşterne,

Te revăd parcă în ceaţă, Raza lunii o simt pe gene

Zâmbetul ţi- l văd pe faţă Somnul mă cuprinde lin,

Dar te pierd într- o secundă Într- un lung şi- adânc suspin!

Şi- o tristeţe mă inundă.

Privirea mi- o îndrept spre cer

Totu- n jurul meu- i mister

Doar un vânt rătăcitor

Mă mângâie încetişor.

Vântul oare o fi de vină,

Fiindcă sufletu- mi suspină?

Simt un gol ce nu- l pot umple

În aceste triste clipe !

Nu credeam că ai să pleci,

Vrând prin stele să- ţi petreci

Şi- ai să laşi în urmă un dor

Ce nu pot să- l uit uşor.

Singură mă pierd în noapte,

35