Page 37 - Lacrimile Cuvintelor Mele

În bratele tăcerii

Suflet Pereche Maria Ioana MIM

În brațele tăcerii cu gândul te cuprind,

Când umbrele înserării mantia și-o întind

Aș vrea să șterg din minte clipele ce dor,

Să le ascund în zare în umbra unui nor.

Îmi plouă însă-n suflet doar cu amărăciune,

Simt inima în piept stinsă că și-un tăciune

Aș vrea să pot să fiu un nor pe cer curat,

Să pot zâmbi iar galeș la fel că altă dat*.

Să desenez iubirea în magic curcubeu,

Pastel să-mi fie-n suflet, așa s-o simt mereu

Să o cioplesc în stâncă, în timp să dăinuiască,

Chiar ploile și vânturi mereu s-o ocolească!

În clipele fugare ce le trăiesc în noapte,

Iubirea s-o înțeleg și s-o aud în șoapte

Și-n adieri de vânt să simt doar un alint,

Să-mi fie mângâieri nespuse în cuvânt.

Din frunze să îmi fac un moale așternut,

Să cad în somn adânc, uitând ce m-a durut

Petale-n vis să cadă cu al lor sublim parfum,

Să mă trezească-n zori ce-n grabă vin acum!

37