Page 16 - unirea 8-9

8-9
turiştilor şi a caligrafilor de pe vremea când tiparul
încă nu exista.
Am prins, la serviciu, perioada în care scriam
rapoartele ştiinţifice fie de mâna, fie chiar la computer,
dar o secretară mi le formata şi întotdeauna - fără vor vedea şi în scrisul electronic acea caligrafie -
excepţie - trebuia să corectez o mulţime de greşeli. oglindă sufletească - pe care fiecare dintre noi o caută
Am fost fericită când am avut acces la programele în rândurile primite de la un prieten.
de computer care permiteau formatarea rapoartelor Pentru că, poate şi tinerii care-şi trimit scurte
ştiinţifice. Din motive practice şi în virtutea obişnuinţei misive pe telefoanele celulare, de genul: “Vb dsr, te
de a scrie la computer, am început să scriu şi scrisorile iub” (vorbim diseară, te iubesc) reacţionează emo-
la fel, mi se părea mai simplu. ţional la fel ca îndrăgostiţii care, pe vremuri, primeau
Se pare că organul principal al omului, creierul, o misivă frumos caligrafiată, în versuri...
se poate adapta la schimbări chiar fundamentale. - Dincolo de preocupările literare, cum ve-
Recuperările pe care creierul le poate face sunt deţi modificările registrului epistolar? Luând în
uluitoare şi, dacă o funcţie a lui e diminuată din cauza calcul nu doar facilităţile tehnologiei, ci şi sfân-
unei leziuni pe creier, acea funcţie poate fi preluată ta... comoditate! Mai scrieţi „de mână “?
de o altă regiune a creierului. - Mi-ai pus o întrebare care mă atinge direct şi
Mă întrebam, acum câţiva ani, dacă nu cumva cu forţă. Spuneam, în răspunsurile anterioare, că în-
tocmai acest fel de recuperare s-a petrecut şi în cazul ceputul scrisului meu s-a manifestat prin scrisori. Pen-
modului în care eu îmi citeam emailurile. Înainte, când tru mine, deci, epistolele au fost şi sunt, în continuare,
primeam scrisori, cum mă obişnuiesem deja să aud purtătorii trăirilor mele, dăruite sau primite.
tonul comunicării în scris, asociam şi grafica expedi- Ce înseamnă epistolele, de fapt? Un mijloc de
torului cu imaginea lui. Nu două scrisuri erau la fel, comunicare. Iar acum, când mijloacele de comunicare
deci nu existau persoane identice, nici în realitate, sunt atât de numeroase şi diferite de cele din trecut,
dar nici în relaţia afectivă cu mine. epistolele lungi nu se mai practică.
Şi, deodată, când prin folosirea computerului Comunicările scurte şi la obiect se fac rapid.
scrisurile, indiferent de provenienţă, s-au uniformizat, Dar cele care includ dialogul de idei şi transmiterea
toate caligrafiile au devenit identice. Primeam email- emoţiilor, şi ele tot epistole, nu şi-au modificat registrul
uri de la diverse persoane, dar toate aveau acelaşi de loc! Oamenii sunt tot oameni, emoţiile, tot emoţii,
format. iar transmiterea lor, indiferent de cât de lungi sau de
Şi totuşi, printr-un miracol, poate pentru că scurte vor fi, vor depinde de capacitatea celui care le
funcţia creierului de a deosebi caligrafiile în funcţie scrie de a transmite celuilalt dorul, iubirea, neputinţa,
de persoană a trecut de la zona vizuală la cea - să preaplinul sufletului sau orice altceva. Genul epistolar
zicem - emoţională, am început, încetul cu încetul să nu va dispărea niciodată, indiferent de tehnica folosită,
văd caligrafii diferite chiar şi în emailuri. Nu exagerez. pentru că întotdeauna vor exista oameni care vor dori
Mi-aduc aminte că am corespondat multă vreme cu să poarte, cu un partener valabil, un dialog de opinii,
un prieten; noi ajutam computerul intercalând cu text idei, sentimente.
colorat răspunsurile fiecăruia printre rândurile celuilalt. N-aş acuza pe nimeni de comoditate, fiecare
Era un fel simplificat, dar real, de caligrafie: câteva îşi alege mijloacele care-i sunt la îndemână. Mulţi
semne grafice ca “italic”, “bold” sau de culoare nu preferă dialogul direct.
schimbau prea mult, dar această particularitate se Profesorul meu de armonie, regretatul Fried-
traducea, în percepţia mea, în acelaşi răspuns afectiv rich Wanek, îmi spunea că e important creionul pentru
pe care l-aş fi avut dacă mi s-ar fi scris de mână. rezolvarea exerciţiilor de armonie, dar mult mai im-
Sigur, scrierea cu tocul sau pixul este, aşa cum portantă este guma! Câtă dreptate avea! Computerul
spun toţi, o prelungire a mâinii. are facilitatea de a fi simultan şi creion şi gumă.
Dar şi scrisul la computer e tot o prelungire, Nu mai scriu “de mână”, în sensul de a folosi
chiar a ambelor mâini! Am cântat ani de zile la pian şi creionul sau pixul, dar, pentru mine, scrisul la com-
pentru mine, atingerea tastelor de calculator nu e un puter nu e doar cu degetele care tastează pe claviatura
simplu mecanism, ci e muzică, e suflu, e legătura computerului, ci cu tot trupul, mintea şi sufletul care
corporală cu scrisul ca şi în cazul caligrafei. coboară în cuvintele născute prin atingerea, cu grijă,
Atunci când primesc un mesaj electronic, aud a fiecărei litere, virgule, linioare…
vocea celui care mi l-a trimis, îi simt participarea, am
reacţia emoţională pe care aş avea-o şi în faţa unui
bileţel scris de mână. __________
Pe cei care azi regretă scrisul de mâna, i-aş 1) Gânduri printre rânduri (Ed. Arhaeus 2001), pg.
îndemna să aibă răbdare, pentru că, încetul cu încetul, 61

16