Page 32 - unirea 1

sufletească aleasă, nimeni nu
rezista prezenţei tale fără să nu-
ţi constate în primul rând
Adesea m-am întrebat: Ce-i sensibilitatea ta, omenia, bunul
determină pe cei care scriu, să simţ şi caracterul tău aparte.
scrie sau pe alţii să picteze Erai secretul care liniştea
sau… să creeze? toate apele învolburate, topea
Cred că este o reacţie uragane, însă erai şi adâncul în
subordonată unei dorinţe care se adunau toate suferinţele
ascunse, care izbucneşte lumeşti.
spontan şi în faţa căreia nu poţi Sunt deosebit de mândră
face un ocol. Scrisul este o pentru tăria ta de a răzbate, de a
necesitate, o dimensiune la care Mamei mele te sacrifica pentru ca nouă, cei
subconştientul te împinge să te pentru care purtai răspunderea,
conectezi. Nu scrii pentru tine Gândul îmi zboară adesea chiar şi în starea ta de
şi nici pentru alţii, scrii pentru la mama şi de fiecare dată mă „jumătate de om“, să ne poţi
că te identifici cu o lume care minunez de simplitatea şi demonstra că de fapt poţi fi un
involuntar te cheamă. înţelepciunea vorbelor ei. „întreg”. Timp de 30 de ani
Astfel de trăiri am avut Multe dintre ele m-au însoţit pe destinul te-a obligat să te
adesea, nu le împărtăşeam şi tot drumul vieţii, însă aceste bucuri de porţia firească de aer
altora, nu era la modă să devii cuvinte nu le-am putut uita doar pe jumătate. Eram mică
scriitor (sau numiţi-l oricum), niciodată, fiindcă efectul lor atunci când ţi s-au extirpat un
alte meserii aveau prioritate şi miraculos mă sensibilizează plămân şi cinci coaste, însă Cel
satisfăceau mândria celor care până în ziua de azi. de Sus, ca şi cum nu te
ne hrăneau. Am scris fiindcă Mă însoţise la Craiova să pedepsise destul, şi-a dat pe
instincul mă obliga să mă luăm rezultatul examenului de cap şi cancerul, împotriva
subordonez acestei necesităţi. admitere. Nu a trebuit să-mi căruia ţi-ai pierdut tăria şi
Cu aproape doi ani în urmă, obosesc privirea, căutându-mi puterea, părăsindu-ne mult prea
la insistenţele altora, din numele pe lista admişilor, devreme.
multitudinea ideilor aşternute fiindcă eram spre început. Te port mereu în suflet şi
pe hârtie de-a lungul anilor, am Câteva minute mai târziu, eşti icoana la care mă închin ori
adunat o parte între filele unei paşii noştri călcau peste de câte ori gândul îmi zboară
cărţi, căreia, nu fără motiv, i- mozaicul preţios din vremea spre tine“.
am dat tilul „Dincolo de Elenei Cuza, soţia
orizont“. La început am crezut domnitorului. La secretariatul Tatălui meu
că această carte reprezintă liceului, am rezolvat toate „…De la el am învăţat ceea
drumul destinului meu. formalităţile de înscriere la ce înseamnă să nu renunţi
Acum, după ce cartea a internat şi cantină. Apoi, niciodată, de la el am moştenit
ajuns şi pe alte meridiane, nu- bucuroase, am făcut cale- puterea de a răzbate, el m-a
mi mai aparţine, destinul meu îl ntoarsă, păşind peste pragul motivat să nu mă tem de nimic,
împart şi cu voi, cei care vă uşii imense, impunătoare, a chiar dacă aveam doar zece ani.
regăsiţi în aceasta carte. Nu mă intrării principale. Grandoarea Acolo, în câmpul steril, eu, o
consider scriitoare ci o fiinţă ei, dar şi măreţia zidurilor ce o mână de om, învăţam să domin
care-şi dedică, din pasiune, o apăsau, i-au impus mamei mele pedalele de ambreiaj şi
parte din sine scrisului. Aşa se un sentiment de respect, acceleraţie ale tractorului,
face că, urmatoarea carte emoţiile, impresiile şi trăirile fiindcă trebuia. Eram singurul
aşteaptă să vadă lumina clipei exprimându-le în lui sprijin, tata îmi acordase
tiparului, în timp ce traducerea cuvintele: “Ioana, tu să înveţi încrederea şi nu voiam să-l
primei cărţi în germană mă într-o astfel de şcoală!!!” dezamăgesc. Era convins că eu
grăbeşte. „Amintirile mele sunt voi reuşi să conduc tractorul
Texte din cartea „Dincolo însoţite peste tot de chipul celei până la următoarea grămadă de
de orizont“ mai dragi fiinţe de pe pamânt, porumb, ca el, de jos, să →
Omagiu adus părinţilor mei. mama. Erai de o frumuseţe

32