Page 173 - unirea4-5

4-5

Picuri de înţelepciune. România, ultimul bal

Preot Ortodox Român Ilie Bucur Sărmăşanul

P.S.: „Dacă prin inimă aparţinem familiei o clasă politică care este ruşinea Europei, care se
şi mai ales lumei şi iubitoarei noastre mame, tot acuză reciproc de nimicirea ţării, de corupţie
prin inimă aparţinem PATRIEI noastre, RO- generalizată, de stări anormale, după 27 de ani de
MÂNIEI, această mamă milenară a tuturor; ea democraţie românească. Poetul patriot, Adrian
este mult mai în suferinţă şi mult mai nenorocită Păunescu, ne-a avertizat prin excepţionala sa gândire
şi cât pe-aci să fie smulsă dragostei noastre. Inima de ceea ce se va întâmpla cu „MAMA ROMÂNIE”,
noastră, prin tot ce are mai duios, iubitor, omenesc, dacă clasa politică românească nu se va trezi şi dacă
zboară spre inima mamei noastre. Prin tot ce are nu va renunţa la orgoliile diabolice. În fruntea ţării la
ideal şi, aş spune, supraomenesc, revine de drept, SRI, la apărarea ţării, se află drujba Ardealului Attila,
patriei noastre”. Al. Golescu (1815-1873). despre care „câinele de pază al democraţiei” scria
Publicistul şi omul politic Alexandru Golescu mai ieri-alaltăieri sute de pagini în care era încriminat
a aparţinut perioadei paşoptiste, care era formată din pentru faptele sale. Acum... s-a aşternut tăcerea! De
oameni politici pertinenţi şi patrioţi desăvârşiţi. Ei ce oare? În acelaşi timp, la un liceu românesc, într-o
formau un „tot românesc” atunci când ţara era în ŢARĂ ROMÂNEASCĂ, se cerea ca poetul patriot
pericol; erau o coloană vertebrală a populaţiei, care Adrian Păunescu să poarte numele unei şcoli din ora-
avea nevoie de astfel de conducători; era o clasă de şul Florilor -Tg. Mureş- şi să i se ridice un bust. În-
intelectuali care se implica trup şi suflet atunci când tr-un consiliu municipal cu majoritate românească
patria era în pericol, fie intern, fie extern. Din păcate, s-a găsit de cuviinţă să fie detronat de pe piedestalul
azi, clasa noastră politică nu mai are „români pa- istoriei marele bard basarabean, iar în locul numelui
şoptişti”, patrioţi adevărai, conducători cu responsa- lui să fie pus un criminal de români, cu un trecut jalnic
bilitate faţă de neam şi ţară. Avem doar o clasă co- şi de tristă amintire. Unde este dreptatea, domnilor
ruptă, mincinoasă, hoaţă de la un capăt la altul. Dacă politicieni români? Cum vă faceţi datoria faţă de neam
ar fi să se analizeze fiecare aparţinător cu o funcţie şi ţară? Ce meritaţi voi? Nu vă este ruşine când staţi
de răspundere politică, peste 90% dintre ei şi-au în- la masă cu copiii, cu soţia, cu părinţii, cu fraţii, cu pri-
muiat degetul în dulceaţa ţării; cu siguranţă,ar trebui etenii, cu vecinii? Pentru voi ar trebui să iasă miile de
să se construiască zeci de penitenciare. Dacă nu daţi oameni în stradă; să vă ceară socoteală pentru cei
crezare părerii mele, este una personală, vă invit de 27 de ani; ce-aţi făcut cu ţara noastră, inima noastră,
dimineaţa de la ora 7 până la ora 24 să staţi în faţa mama noastră scumpă şi sfântă? (“1001 Cugetări”
micului ecran şi să butonaţi toate posturile; o să vedeţi vol. XII)

În loc să fim o ţară numai fraţi, Şi suntem cerşetori la noi acasă?
Simţim, în noua epocă barbară,
C-am fost, în viaţa noastră, blestemaţi Şi vii, şi morţi, amestecaţi, acum,
S-ajungem chiriaşi la noi în ţară. Dispuşi să emigreze se arată,
Mormintele se pregătesc de drum,
Din tot ce facem, nu avem nimic, În România deromânizată.
Ne macină străine interese,
Făina noastră n-are spor nici pic, Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,
Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese. Ca pe cravate, jurământu-şi schimbă,
Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,
Trăim acelaşi tragic simţământ, Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.
Sub politicieni şi sub contabili,
Că noi, ca neam, avem destinul frânt Şi-acum se-aude clopotul fatal,
Şi suntem de prisos şi nerentabili. Vin vremuri de urgie şi de grindeni
Şi este seara ultimului bal,
Umili, ne cerem scuze de la toţi, Din zori, vom fi “români de pretutindeni”.
Că nu ne-au chinuit destul în viaţă,
Şi ne conduc nişte fanarioţi, Probabil, mâine-aici va fi pustiu
Ce pe cei mici trădarea îi învaţă. Şi toţi în pribegie vom porni-o,
Drum bun, popor pierdut la un pariu,
Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi, Adio, mamă patrie, adio.
De zici că eşti din neam ce nu se lasă,
Când am ajuns în ţara noastră slugi Adrian Păunescu

173